O țară fără conducere. Dar, mai presus de toate, „o țară serioasă de la care ne putem aștepta la o reacție”. Așa își vede Franco Tatò, astăzi președintele Parmalat, Germania „sa” căreia i-a dedicat cândva „Jurnalul german”, o cronică a experienței sale la cârma unei foste companii din RDG pentru a fi convertită la o economie de piață. Astăzi, Curtea Constituțională Germană se va pronunța asupra legitimității constituționale a intervențiilor BCE asupra titlurilor de valoare ale țărilor aflate în risc.
Cum se va pronunta?
„Riscul de respingere este foarte mare. Majoritatea opiniei publice, precum și președintele Christian Wulff, tind să judece aceste intervenții ca pe un ajutor impropriu pentru o țară precum Italia care, printre altele, nu a profitat de ele”.
Apare un sentiment anti-italian?
„Să zicem că nemții nu ne mai înțeleg. O oarecare uimire reiese din citirea ziarelor: dar ce situație mai bună decât aceasta va avea Italia vreodată pentru realizarea reformelor structurale? Și în schimb ne pierdem în spatele măsurilor fără răgaz. Sau introducem reforme precum cea privind libertatea de demitere care nu cred că pot trece de controlul Curții Constituționale. Și astfel crește o suspiciune.
Ce?
„Că Italia face un spectacol mare fără să dorească de fapt să introducă vreo reformă. Iar Merkel, care a acceptat ca operaţiunea să fie lansată, are probleme serioase. Și pentru opinia publică acest lucru este un indiciu al lipsei de conducere a Cancelarului”.
Pe scurt, neliniștea germană o identifică pe Merkel drept țapul ispășitor. De ce?
„Problema lui Germanai începe cu abordarea dezastruoasă a problemei grecești. Merkel a făcut mai întâi o față sumbră, apoi a cedat puțin și târziu, astfel fără să rezolve problema, apoi a fost nevoită să meargă în direcția unei salvari care nu este atât a Atenei cât a investițiilor germane. Pe scurt, o mare mizerie pe care, din punct de vedere politic, oamenii o percep drept slăbiciune și incertitudine politică. Astfel, Merkel și-a irosit creditul politic”.
Dar de ce o atitudine atât de fluctuantă?
„Parte din ea este lipsa de conducere, o problemă comună altor formațiuni germane, începând de la liberali”.
Va avea loc o schimbare a gărzii în viitor?
„Nu este ușor de spus. Strict vorbind, bunul simț ar recomanda să ne uităm la experiența coaliției de la începutul mileniului, când reformele care au permis redresarea au fost lansate din inițiativa social-democraților. Dar o mișcare de acest fel necesită o credibilitate puternică și o capacitate puternică de inițiativă politică”.
Este absența conducerii cea mai presantă problemă?
„În trecutul recent au existat două interviuri grozave cu două personaje care nu se iubesc deloc: Helmut Kohl și Helmut Schmidt. Ambii au atribuit o mare parte din situația actuală de incertitudine atitudinii timide și neclintite a lui Merkel. Tabloul nu este vesel: SPD a suferit înfrângeri majore, Verzii avansează chiar și într-un stat precum Baden Wuttemberg, care este a doua cea mai mare regiune industrială din țară. Astfel, strategia lui Merkel de a recupera consensul cu oprirea energiei nucleare pe termen lung se prăbușește”.
Fenomenul Linke rămâne, în creștere rapidă în Est?
„La Linke nu este mai bună decât doctrinarul rămas din casa noastră. Un guvern de coaliție care trebuie să facă loc Linke și Verzilor poate fi foarte periculos. Pentru Europa, nu doar pentru Germania”.
În esență, ar putea fi starea de rău din Germania cea care pune Uniunea Europeană în criză?
„Aș spune altfel. Germania trebuie să-și recapete conducerea și să-și reia marșul, care poate fi sau nu european. În ultimii ani, reformele au permis rate de creștere de aproximativ 3% într-o economie globală care absorbea exporturile germane. Astăzi această mașină s-a oprit. Și pentru a o relua, trebuie să găsești o direcție de mers. Dar pentru a face asta avem nevoie de o conducere cu autoritate, care să știe să indice traseul”.
Nu este o imagine reconfortantă.
„Totuși, rămâne faptul că Germania este o țară serioasă: nu exclud ca, odată făcut diagnosticul, sistemul să se reînceapă”.
