În urma datelor Istat, care confirmă cei care au formulat cele mai puțin optimiste previziuni economice, Ministrul Muncii, Elsa Fornero, a spus că responsabilitatea pentru situația actuală nu revine exclusiv politicii, „dar și a creditului și a antreprenorilor înșiși care trebuie să aibă o atitudine mai orientată către investiții și agregari care fac economii de scară”.
Natural, țesutul antreprenorial al unei țări poate fi întotdeauna îmbunătățit, și cu siguranță cea italiană este, dar amăgirea noastră (și amăgirea noastră) că criza s-ar putea încheia prin magie dacă doar companiile ar decide să investească mai mult este în contradicție nu cu macroeconomia, ci cu bunul simț.
Într-o economie de piață, firma investeşte atunci când antreprenorul este convins că poate vinde produsul. Iar dacă și bancherul este convins că produsul se va vinde, sosește și creditul. Într-un cuvânt, avem nevoie de o întrebare. Iar politicile de austeritate au avut până acum un singur efect cert: reducerea sistematică a venitului disponibil pe care îl pot cheltui familiile europene.
Ricordo che Ronald Reagan a încercat să le spună americanilor un lucru asemănător în apogeul recesiunii din 1981 spunând: „În America sunt 12 milioane de afaceri și 12 milioane de șomeri. Dacă fiecare companie ar angaja chiar și un șomer, recesiunea s-ar termina acum.”
Desigur, nimeni nu a urmat sfatul președintelui, iar recesiunea a continuat să muște. Dar doi ani mai târziu, când reducerile de taxe au fost cuplate cu o creștere masivă a cheltuielilor militare împotriva Imperiului Răului, recesiunea sa încheiat. Președintele care făcuse un buget echilibrat parola pentru a-l învinge pe Carter a declanșat cel mai mare deficit postbelic al Americii, urmat de rate de creștere economică între 2.5 și 6 la sută și, iată, o scădere a raportului deficit-PIB.
Limitarea oamenilor de afaceri pentru un exces de prudență într-una dintre cele mai lungi și mai grave crize postbelice relevă o slăbiciune emergentă în politica guvernamentală. Ai putea la fel de bine să le spui italienilor adevărul: creșterea va veni atunci când Europa va fi de acord cu politici fiscale mai puțin represive.
