Grace Iturbide este o figură importantă în Fotografie latino-americană. De peste cincizeci de ani a creat imagini care oscilează între o abordare documentară și o privire poetică: „Am căutat surpriza în obișnuit, un obișnuit pe care îl puteam găsi oriunde în lume.Dacă astăzi este renumită pentru portretele ei ale indienilor seri din deșertul Sonoran și ale femeilor din Juchitán, precum și pentru munca ei fotografică despre comunitățile și tradițiile ancestrale mexicane, Graciela Iturbide aduce și o atenție aproape spirituală peisajelor și obiectelor. Această expoziție unică prezintă două laturi ale Gracielei Iturbide, oferindu-ne astfel o perspectivă asupra operei sale.
Alături de Graciela Iturbide a fost introdusă în fotografie în anii 70 Manuel Alvarez Bravo (1902-2002). Ea l-a urmat pe primul în călătoriile lui prin sate și festivaluri populare mexicane, unde l-a urmărit în timp ce el căuta locul potrivit, așteptând să se întâmple ceva, practic invizibil, care să nu deranjeze pe nimeni, iar apoi fotografia tot ce îl interesa. Expoziția prezintă un număr mare de fotografii ale persoanelor pe care le-a întâlnit și obiecte asupra căruia şi-a atras atenţia în cursul diferitelor sale călătorii prin Mexic, dar și în Germania, Spania, Ecuador, Japonia, Statele Unite ale Americii, India, Madagascar, Argentina, Peru și Panama, între anii 70 și 90. Printre seriile emblematice ale acestei perioade se numără Los que viven en la arena [Cei care trăiesc în nisip, 1978] cu care Graciela Iturbide a trăit multă vreme comunitatea Seri din deșertul Sonoran din nord-vestul țării; Juchitán de las mujeres (1979-1989), dedicat femeilor și culturii zapoteca, în Valea Oaxaca din sud-estul Mexicului și seria White Fence Gang (1986-1989) s-a concentrat pe cholos, bande de origine mexicană din Los Angeles și Tijuana
Mai degrabă decât realismul magic care a fost adesea asociat cu ea, Graciela Iturbide preferă ideea unei „atingeri de poezie și fantezie” care împingeinterpretare documentară mai departe și găsiți ocazia de a învăța și de a fi uimit prin diferitele sale călătorii prin lume: „Cunoașterea este dublă: atunci când călătorești, descoperi lucruri atât în afara, cât și în interiorul tău, prin singurătatea ta".
Pe lângă fotografiile care l-au făcut celebru pe artist, expoziția Heliotropo 37 ne dezvăluie fotografia de producție recentă, până acum puțin prezentată. De-a lungul anilor, imaginile Gracielei Iturbide au devenit lipsite de prezența umană și atenția ei s-a îndreptat către materiale și texturi, dezvăluind legătura metafizică care unește artistul de obiecte, natură și animale. La sfârșitul anilor 90, Graciela Iturbide a călătorit prin Louisiana și a studiat peisajele dezolante din sudul Statelor Unite. În 2000 și 2010 și-a continuat cercetările asupra obiectelor și simbolurilor din India și Italia, panouri publicitare fotografice, grămezi de pantofi și cuțite în vitrine, relee de catarg legănându-se în vânt și case părăsite acoperite de vegetație.
În 2021, la inițiativa Fundației Cartier, Graciela Iturbide s-a deplasat la Tecali, un sat de lângă Puebla, Mexic, unde se extrag și se taie alabastru și onix. Un eveniment rar în cariera sa, el a abandonat alb-negru în favoarea fotografiei color pentru a surprinde pietrele roz și albe în curs de lustruire. Blocurile de alabastru pe care sunt vizibile ocazional scrieri și gravuri ies în evidență pe cerul cristalin, asemenea unor totemuri.
Imagine de copertă: Graciela Iturbide – Fondation Cartier. Paris © Julio Piatti
