Creditele neperformante ale băncilor italiene sunt egale cu 11,2% din totalul creditelor, cel mai înalt nivel dintre cele înregistrate în economiile avansate. Este ceea ce reiese dintr-un tabel din Global Financial Stability Report, raportul întocmit de Fondul Monetar Internațional în cadrul lucrărilor de primăvară în curs de desfășurare la Washington, care însă nu ține cont de măsurile recente introduse în țara noastră pentru a face față problema creditelor neperformante (decretul bancar și nașterea fondului Atlante).
În cazul Unicredit, liderul grupului bancar italian după active, Fondul calculează 10,8%. Pentru Intesa Sanpaolo, a doua cea mai mare bancă din țara noastră, cifra este de 10,7%. Pentru categoria celorlalte bănci italiene – adică cele listate cu active de mai puțin de 500 de miliarde de dolari – Fondul calculează 12,2% (un nivel evidențiat în portocaliu).
Situația este destul de diferită în SUA (0,7%), Regatul Unit (2,8%), Zona Euro (4,3%) și chiar în Spania (6,7%), unde FMI asigură grupuri cu active mai mici de 500 de miliarde non- împrumuturi performante în raport cu împrumuturi egale cu 10,1%. Procente care se compară cu 6,1% din BBVA și 4,5% din Santander. În ceea ce privește francezul BNP Paribas și Société Générale, ambele sunt la 5,6%.
Potrivit Fondului, la sfârșitul lunii iunie trecute, băncile din zona euro mai aveau credite neperformante în valoare de 900 de miliarde de euro. Institutul condus de Christine Lagarde subliniază și corelația dintre așa-numitele „împrumuturi neperformante” (Npl) și prețurile acțiunilor băncilor: cu cât este mai mare stocul de Npl, cu atât este mai mare declinul titlurilor de valoare ale instituțiilor de credit. care le au în burtă, „mai ales în Grecia și Italia”.
Potrivit FMI, creditele neperformante reprezintă o „slăbiciune structurală semnificativă pentru multe sisteme bancare”. În zona euro, „profitabilitatea slabă crește dificultatea de a gestiona creditele neperformante prin reducerea capacității băncilor de a crea perne prin profituri reținute (cele neredistribuite către acționari)”.
În ceea ce privește noile reguli, Fondul Monetar promovează regulile europene privind așa-numitul bail-in, dar rămâne precaut, fără a exclude faptul că, în cazul unei crize bancare, ar putea fi în continuare nevoie de ajutor public. Institutul precizează că directiva UE pentru redresarea și soluționarea băncilor - Directiva privind redresarea și soluționarea băncilor (BRRD), care transferă costul crizelor din sectorul public către acționari și deținători ai altor datorii bancare - „este un pas important. să consolideze regimul de rezoluție și să alinieze mai bine stimulentele pentru bănci și investitori la riscurile pe care și le asumă”.
Pentru zona euro, potrivit FMI, există o nevoie „urgent” de a aborda problema creditelor neperformante și a capacității excedentare. Pe primul front, Fondul sugerează o strategie cuprinzătoare care combină supravegherea, reformele regimurilor de insolvență și dezvoltarea piețelor pentru datoria stresantă și prin intermediul companiilor de administrare a activelor. În al doilea rând, FMI susține că „în multe țări poate fi necesară o consolidare și o reducere a sistemului, astfel încât băncile rămase să se bucure de o putere de stabilire a prețurilor și o cerere suficientă pentru a crește capacitatea de generare de capital a sistemului în sine”.
Pe scurt, în zona euro, „o soluție mai completă la problemele băncilor europene nu mai poate fi amânată”.
