În Italia, între 2018 și 2030, companiile energetice vor investi aproximativ 96 de miliarde de euro pentru dezvoltarea, întreținerea sau renovarea infrastructurilor de energie primară. Din această sumă, cea mai mare pondere va fi alocată energiei electrice regenerabile (29,2 miliarde). Aceasta va fi urmată, în ordine, de investiții în rețeaua de energie electrică (14,1 miliarde), rețea de gaze (12,5 miliarde), rafinare și biohidrocarburi (10,9 miliarde), producția de hidrocarburi (10,9 miliarde), biometan (8 miliarde), stocarea energiei electrice ( 4,3 miliarde), stocarea de gaze GNL și GPL (3,9 miliarde) și generarea de gaz T-Gas (2,3 miliarde). Datele sunt cuprinse în studiu „Infrastructuri energetice, mediu și teritoriu” creat de Confindustria Energia și prezentat marți la Roma.
Confindustria Energia reunește toate cele mai importante asociații din sector (Assomineraria, Elettricità Futura, Anev, Unione Petrolifera și așa mai departe) și este un semn că și-a dorit să-și prezinte proiectul, chemând cele mai importante industrii precum Snam și Terna la pe podium, prezența ministrului afacerilor europene, Paolo Savona. Este un semnal pentru că indică voința de a mobiliza cât mai mult companiile angajate în planuri de investiții de aproape o sută de miliarde și capabile să tripleze profitul pentru comunitate pe parcursul perioadei. Nu este un pariu ușor într-un sector care se confruntă deseori cu rezistența administrațiilor locale și la fel cum, în Parlament, Mișcarea 5 Stele lucrează la blocarea - cu așa-zisul amendament antiforaj care urmează să fie inclus în decretul Simplificări - căutarea hidrocarburilor după ultimele autorizaţii acordate în Marea Ionică. Pariul are însă de partea sa un aliat important: CDP, reprezentat la conferința de la Roma de Luca D'Agnese, șeful departamentului Infrastructuri al Cassa. Dar să vedem în detaliu proiectul prezentat de Confindustria Energia.
„Costul investițiilor va fi suportat de operatorii de piață, atât reglementați, cât și nereglementați – se arată în analiza – fără niciun efect asupra datoriei publice naționale”. Pe de altă parte, asupra PIB-ului, „se așteaptă un impact suplimentar care va crește progresiv de la 0,3% în 2018 la 0,9% în 2030, net de impozite indirecte, redevențe și taxe de concesiune”. Valoarea adăugată totală este calculată la 305 miliarde, dintre care 142 înainte și 263 după 2030. În ceea ce privește consecințele asupra ocupării forței de muncă, studiul vorbește de încă 140 de mii de unități de muncă pe an între 2018 și 2030 și alte 35 de mii după 2030.
MIXUL ENERGETIC ITALIAN
Programul de investiții face parte din transformarea în curs a mixului energetic italian. În momentul de față, țara noastră se înscrie în obiectivele UE 20-20-20, strategia europeană care, până la sfârșitul anului viitor, ar trebui să conducă Uniunea să reducă emisiile de CO20 cu 1990% față de 2, pentru a satisface 20% a nevoilor de energie cu surse regenerabile și de a reduce consumul cu 20%, crescând eficiența.
În 2017, în Italia, 36% din energie provenea din gaze naturale, 34% din petrol și 19% din surse regenerabile. Cu toate acestea, ponderea energiei importate a fost de 76%, un nivel mult mai mare decât media UE de 58%.
CREȘTEREA ENERGILOR REGENERABILE
În discursul său la prezentarea studiului, CEO-ul Terna, Luigi Ferraris, a subliniat că în deceniul 2008-2018 capacitatea de energie eoliană instalată în Italia a crescut de la 3,5 la 10,1 GW, în timp ce cea aferentă energiei fotovoltaice a crescut chiar de la 0,4 la 20,1 GW. Problema este că, în același timp, marja de rezervă, adică capacitatea de generare care depășește cererea de energie, a scăzut de la 25% în 2013-2014 la 7% în 2017-2018, după ce a atins un minim de 5% în 2016 (a marja considerată sigură este peste 7% din consumul de vârf).
„Strategia italiană urmărește să atingă 30% din energia produsă din surse regenerabile până în 2030 – a spus Ferraris – Aceasta presupune, pe parcursul perioadei, o creștere a capacității instalate de generare a energiei regenerabile de 40 de megawați”.
Mai puțin cărbune, mai mult gaz
În ceea ce privește cărbunele, obiectivul Italiei este să-l abandoneze până în 2025. „Pentru a reduce emisiile de CO2, gazul este cel mai ieftin mod - a subliniat el. Marco Alverà, CEO al Snam – Transformarea unei centrale electrice pe cărbune în gaz este cea mai puțin costisitoare opțiune, chiar dacă asta nu înseamnă că nu ar trebui urmate alte căi de decarbonizare”.
Consumul italian de gaz a revenit la creștere în ultimii ani, dar este tot mai dependent de importuri. În 2017, în Italia au fost consumați aproape 74,7 miliarde de metri cubi de gaz (cu 4,3 miliarde mai mult decât în 2016), dintre care 69 au fost importați (+4 pe an). Fluxurile care sosesc din Rusia au crescut (+6,5%), care cu 30 de miliarde de metri cubi este de departe furnizorul nostru principal. Urmează Algeria (18,8 miliarde, stabilă peste an după +160% înregistrată în 2016) și cuplarea Norvegia-Țările de Jos, de unde gazul ajunge în Italia prin Transitgas (+7,8%, la 7,2 miliarde). Pe de altă parte, metri cubi de gaz din Libia au scăzut (-3,5%, la 4,6 miliarde).
„Creșterea populației – explică Alverà – împinge țările nord-africane să consume din ce în ce mai mult gaz, reducând progresiv cota destinată exporturilor”.
