Acțiune

Energia și hidrogenul: calea dublă a strategiei UE

Comisia Europeană a adoptat strategia pentru integrarea sistemelor energetice și a hidrogenului. Dar diviziunea dintre cei doi combustibili rămâne: doar verde sau și albastru?

Energia și hidrogenul: calea dublă a strategiei UE

În zorii prezentării strategiei europene pentru crearea unei piețe verzi a hidrogenului în trei etape, cu obiectivul de 2050, nu lipsesc ridicarea scuturilor împotriva acelui hidrogen albastru care ar părea indispensabil procesului de tranziție. Miercuri 8 iulie Comisia Europeană a adoptat strategie de integrare a sistemului energetic e acela pentru hidrogen. Cele două planuri introduc o nouă agendă de investiții în favoarea unui sistem energetic integrat unde hidrogenul ar trebui să contribuie la decarbonizare industrie, transport și producere de energie electrică. Producția de hidrogen ar trebui să crească în mixul energetic european pornind de la o pondere de 2% pentru a ajunge să reprezinte 13-14% din sursele de energie continentale în 2050. Până la acea dată, tehnologiile verzi de producere a hidrogenului ar trebui să ajungă la maturitate deplină, permițând, printre altele, decarbonizarea celor mai dificile sectoare: transportul și oțelul.

Obiectivul principal este de a promova diseminarea și consumul de hidrogen verde, ale căror costuri încă nu sunt competitive cu așa-numitele hidrogen albastruprodus din surse fosile. Prin noua strategie UE privind hidrogenul, Bruxelles-ul urmărește să promoveze o creștere substanțială a producției de electrolizoare care permit transformarea energiei în hidrogen prin electroliza apei. Cu alte cuvinte, mecanismul este utilizarea energiei pentru a descompune moleculele de apă în oxigen și hidrogen gazos. Hidrogenul poate oferi apoi capacitate de stocare pentru a compensa variabilitatea fluxurilor de energie regenerabilă. Nevoia de noi infrastructuri pentru transportul hidrogenului este limitată, fiind posibilă reconversia cel puțin parțială a rețelei de gaze existente. Hidrogenul ar fi apoi introdus în rețea ca o îmbogățire cu metan transformarea rețelei de gaze într-un tampon pentru producerea inconstantă de energie electrică din surse regenerabile.

Totuși, potrivit unui raport publicat vineri de Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Energie, pt 65% dintre autoritățile naționale rețeaua de transport nu permite în prezent introducerea hidrogenului. În cele mai multe cazuri, dezvoltarea rețelelor capabile să transporte amestecuri de hidrogen și biometan ar părea că s-a oprit în faza de proiect pilot.  

Cu toate acestea, electroliza apei este un proces extrem de consumator de energie și, deși obiectivul pentru 2050 este de a produce hidrogen prin surse regenerabile de energie, pe termen scurt și mediu folosirea ar părea inevitabilă surse fosile. Prin urmare, perioada de tranziție ar promova și hidrogenul albastru, dar noua strategie subliniază necesitatea de a menține la nivel scăzut emisiile de carbon din procesul de producere a hidrogenului gazos, iar acest lucru ar fi posibil prin captarea și stocarea carbonului eliberat. Diverși analiști ai pieței inovației verzi nu le ascund însă pe ale lor îndoieli cu privire la posibilitatea reală ca tehnologiile de captare și stocare să devină economice accesibile și, prin urmare, câștigă piață.

Să reacţionăm pozitiv la noile perspective pe care le prezintă hidrogenul în acest moment par să fie piețele financiare, după cum reiese din performanța unor acțiuni la bursă cu ocazia lansării oficiale, tot miercuri, a Alianța europeană pentru hidrogen curat, care reunește instituții, industrii și societatea civilă. Italianul SNAM, una dintre companiile europene de top pentru infrastructura gazelor, a participat la lansarea noii strategii declarându-și angajamentul de a investi pentru a permite o mai mare utilizare a hidrogenului prin infrastructura sa. Cuvintele CEO-ului Snam, Marco Alvera, a susținut de fapt prețurile acțiunilor din Piazza Affari care s-au închis cu o apreciere de aproape 2,2%.

Infrastructurile de gaze ar trebui să permită trecerea unui combustibil durabil care să fie utilizat pentru conversia centralelor pe cărbune și a centralelor electrice și pentru a alimenta sectoare industriale mari consumatoare de energie, cum ar fi industria siderurgică. Nu întâmplător Frans Timmermans, a lansat vicepreședintele Comisiei responsabil pentru Pactul verde european un apel către guvernul italian să se angajeze să facă din Taranto un campion european al oțelului verde. Dar dezbaterile aprinse la orizont despre ceea ce este verde și durabil și ce nu este ar putea face dificilă urmărirea bunelor intenții ale Uniunii Europene. De altfel, cu ocazia lansării noilor strategii, europarlamentarul de cinci stele Rosa D'Amato i-a avertizat dur pe susținătorii noilor politici energetice, subliniind că hidrogenul viitorului este hidrogenul verde și nu hidrogenul albastru, care în schimb „salvează interesele lobby-urilor și finanțează marile industrii siderurgice poluante”. Pentru Fabio Massimo Castaldo (M5S), vicepreședinte al Parlamentului European, nu mai trebuie să investim în extinderea infrastructurii fosile existente. Un apel care miroase a regret pentru rezistența eșuată la gazoductul Tap/Snam care va aduce primul său gaz azer în Puglia la jumătatea lunii august. 

cometariu