Dușmanii, în interiorul și în afara partidului său, îl numesc „bătrânul”; prieteni, în interiorul și în afara partidului său, „Gandhiul turc”. Kemal Kilicdaroglu, 74 de ani, lider al Partidul Popular Republican (CHP), cel al lui Ataturk, fondatorul Turciei moderne, are șanse mari să ia locul lui Recep Tayyip Erdogan în fruntea țării mari, aproximativ 85 de milioane de locuitori, care a fost întotdeauna o balama între Europa de Est și Asia de Vest. În timp ce este anul centenar al Republicii.
Alegeri din Turcia: Kiliçdaroglu vs Erdogan, un referendum asupra președintelui în exercițiu
14 mai Kiliçdaroglu îl va provoca pe Erdogan, tată-stăpân al Turciei timp de douăzeci de ani, într-un vot care va aduce consecințe importante nu numai pentru țară, ci pentru întreg. Tabla de șah geopolitică din Orientul Mijlociu si in lume.
Din punct de vedere intern, aceste alegeri arată ca un referendum pentru sau împotriva președintelui în exercițiu.
Erdogan nu pleacă dintr-o poziție bună. Consensul pentru el a rămas sub 50% în ultimii doi ani, iar dacă nu a scăzut în continuare s-a datorat prestigiului sporit al Turciei la nivel internațional, grație medierii în conflictul dintre Rusia și Ucraina și normalizarea relațiilor cu vecinii săi din Orientul Mijlociu, mai ales cu monarhiile din Golf, care îi oferă sprijin financiar în acest sens.
Alegeri Türkiye: cine este Kemal Kiliçdaroglu, turcul Gandhi
Deci, cine este provocatorul care ar putea de data aceasta să ia tronul puternicului sultan? Deja personajul îl diferențiază pe Kiliçdaroglu de președintele în exercițiu.
Erdogan este atât sangvin, cât și agresiv, în timp ce Kiliçdaroglu este calm și mereu îngrijorat să găsească un teren comun cu adversarul său. Chiar și soția lui, vorbind cu un jurnalist turc, a fost nevoită să recunoască că „e chiar greu să te cert cu soțul tău”.
Kiliçdaroglu își învârte pânza de ani de zile de răbdare și calm. El a permis chiar unuia dintre oponenții săi interni, Meral Aksener, să-și formeze grupul în Parlament, lăsând 15 deputați CHP să se alăture formației colegului său. În convingerea că opoziția față de Erdogan este cu atât mai puternică cu cât reprezintă mai mult sensibilități diferite. Și, și mai uimitor, le-a convins pe cele două vedete în devenire ale propriului său partid, primarii Ankara și Istanbul, cel mai bine plasat în sondaje, să se dea deoparte și să-i dea provocarea pentru confruntarea finală împotriva Sultanului.
Așa s-a născut ea coaliția anti-Erdogan, „Tabelul celor șase”, care deja din nume evocă o epopee.
Pe lângă CHP al lui Kiliçdaroglu, alianța include partide cu nume sugestive (Partidul Bunului, Partidul Fericirii, Partidul Viitorului) și altele care se referă la idei mai clasice (Partidul Democrat, Partidul Democrației și Progresului).
Din comerţ Kiliçdaroglu este un funcționar public, fost contabil de asigurări sociale, unul dintre cei șapte copii dintr-o familie alevi, o ramură minoritară și heterodoxă a islamului.
Originar din regiunea Dersim, cu majoritate kurdă, din Anatolia, a ajuns în politică târziu, pe la 50 de ani, făcând pași mici, cultivându-și profilul modest de birocrat ca o comoară. Întotdeauna a fost recunoscut pentru o capacitate extraordinară de a se ridica după (multe) înfrângeri, cu o constanță pe care până și adversarii săi nu o pot abține să nu o aprecieze. Și-a făcut un nume vorbind cu voce joasă, cu un ton calm și un zâmbet ca un bun unchi bătrân, vorbind același limbaj politic vechi al unui partid care este el însuși vechi, tocmai cel al tatăl fondator al Turciei.
La începutul carierei sale politice, aspectul ales a contribuit și el la formarea imaginii sale: a fost imediat identificat în mulțime pentru capacul muncitorului pe care o purta demonstrând alegerea sa clară alături de muncitori.
Pe vremea când se declara „social-democrat”, astăzi insistă mai ales asupra „Democratico”, sporind cuvintele de ordine „drept, lege, dreptate”, sloganul pe care l-a lansat în 2017 când și-a asumat marșul de 450 km, de la Ankara la Istanbul, pentru a protesta împotriva condamnării unuia dintre adjuncții săi la 25 de ani de închisoare pentru „dezvăluirea de informații confidențiale” unui ziar de opoziție. Mii de oameni l-au urmat, părea că venise timpul pentru schimbarea gărzii la președinția republicii. Dar asta nu a fost suficient: la alegerile din 2018, Erdogan a câștigat în primul tur.
Cu acea ocazie, însă, i-a făcut ceva străin: a refuzat să-i complimenteze președintele pentru victoria sa, argumentând că nu se poate felicita pentru că a câștigat „un om care nu apără democrația”.
În realitate, comportamentul lui devenise deja mai „muscular” după putsch eșuat din 15 iulie 2016, când Erdogan, scăpat, a început spirala represivă care a condus Turcia către acel sistem politic care astăzi este definit ca „democrație”, ceva între dictatură și democrație.
Iată atunci Kiliçdaroglu afirmând în acea perioadă că „am trecut prin două lovituri de stat: cea militară pe 15 iulie, iar cea civilă, cinci zile mai târziu, odată cu instituirea stării de urgență. Vom sparge acest zid al fricii”.
Economia turcă în centrul campaniei electorale
Au trecut șapte ani, pentru mulți analiști se pare că a venit momentul răzbunării.
Oricum va fi economia să joace rolul cel mai important în această reprezentare. Așa cum este aproape întotdeauna cazul.
Cifrele turcești sunt foarte proaste, începând cu cel alinflatia. Rata medie în 2022 a fost 72,3%, atingând un vârf de 85,5% în octombrie; anul precedent fusese în aceeași perioadă de 19,6%. cât despre politică monetară, continuă să dețină Erdogan, a cărui influență asupra băncii centrale turce a crescut în ultimii ani dobânzi scăzute în convingerea că este modalitatea de a opri inflația și de a stimula creșterea. Fără rezultate semnificative momentan: dacă în urmă cu zece ani se schimba un euro cu trei lire turcești, astăzi sunt necesare mai mult de douăzeci. In timp ce creșterea în 2022 a fost de 5,6%; desigur, mai mare de 5%, cifră prognozată de FMI, dar mai mică decât primele două trimestre ale anului, respectiv 7,6% și 7,8%.
Icutremurul din 7 februarie anul trecut, atunci, a fost lovitura de grație. Cutremurul, care a devastat zece provincii din sudul Anatoliei, a provocat lla o criză umanitară mai gravă în istoria Turciei moderne. Costurile economice vor fi enorme: pentru recuperarea zonelor distruse va fi nevoie de cca 103,6 miliarde de dolari, egal cu 9% din PIB în 2023.
Kiliçdaroglu a fost foarte activ în zilele care au urmat cutremurului. Într-un videoclip, văzut de douăzeci de milioane de oameni, un pulover negru pe fond negru, pe un ton sobru care nu permite răspunsuri, el îl acuză pe Erdogan că este cel responsabil pentru tragedia care se desfășoară. După cum cred majoritatea turcilor.
Elections Türkiye: promisiunile electorale ale lui Kiliçdaroglu și slăbiciunile sale
În acest moment trebuie să ne întrebăm ce promite „Gandhiul turc” celor care aleg "Schimbare" cu coaliția sa, împotriva „continuității” lui Erdogan.
Puține lucruri, dar perturbatoare: egalitatea sexelor, justitie independenta, universități autonome, reconciliere socială, restituire la memoria lui diritti umani călcat în picioare în istoria Republicii, mai ales faţă de populaţia kurdă. Și nu în ultimul rând, redeschiderea porților către Europa.
Ce i-ar putea împiedica pe oponenții lui Erdogan să reușească? Prima slăbiciune constă tocmai înalianţă, prea eterogenă ca să nu mă întreb cât va dura. Revenirea la parlamentarism și opoziția față de Erdogan sunt singurele lipici: teama că particularismele ar putea predomina în detrimentul guvernabilității și stabilității nu este exagerată.
Celălalt punct slab este chiar el, Kiliçdaroglu: va trebui să nege zicala conform căreia este un bun constructor de regi, dar nu este un rege.
În ceea ce privește prima fragilitate, cea a coaliției eterogene, se poate spune că acest tip de alianță politică a devenit obișnuită în democrații, nu este o întrebare care să privească doar Turcia: menținerea în picioare a unei coaliții este prin natura sa sinonimă cu compromis și efort, nu întâmplător acestea sunt virtuțile care se cer liderilor în aceste zile. Dacă în cele din urmă Kiliçdaroglu, constructorul de regi, va deveni el însuși rege, acest lucru se poate spune doar după ce a purtat coroana.
