La ora 19 în Brazilia, duminică, 28 octombrie, 23 în Italia (în virtutea revenirii timpului solar, fusul orar este redus la 4 ore), zarul va fi turnat. Și probabil că Brazilia se va trezi luni cu un președinte de extremă dreapta, legat de Biserica Evanghelică și nu atât de nedorit de piețele financiare, care într-adevăr și-a sărbătorit deja victoria în primul tur, pentru a se răcori după unele anunțuri ale Jair Bolsonaro pe tema politicii economice, pe parcursul celor trei săptămâni premergătoare scurgerii. Sondajele sunt unanime și nu au dat nici măcar o clipă: el este favoritul, candidatul care nu este doar populist, ci și deschis rasist, homofob, misogin și orice altceva ar fi de ajuns pentru a-l face antipatic de majoritatea populației, care ar trebui să-l răsplătească în detrimentul fostului primar din San Paolo și delfin din Lula, Fernando Haddad, membru al Partidului Muncitorilor care a guvernat Brazilia – între Lula și Dilma Rousseff – de peste un deceniu, dar care evident nu îi mai convinge pe cei 142 de milioane de brazilieni care vor merge (obligatoriu) la vot duminică, 28 octombrie. În afară de nucleul dur dedicat Lulei din Nord-Est, cea mai săracă zonă a țării care își amintește încă cu recunoștință de politicile sociale expansive ale PT, în rest valul bolsonarian avansează inexorabil: 56%-44%, spun sondajele de vineri, practic cele definitive chiar dacă în Brazilia este permisă publicarea sondajelor cu până la 24 de ore înainte de vot.
Mai presus de toate, sudul Braziliei îl susține pe Bolsonaro: populație albă înstărită, antreprenori agricoli și clasa de mijloc care abia așteaptă să meargă mai departe după scandalurile Lava Jato, care au marcat experiența guvernamentală a lui Lula în ciuda lui, costându-l chiar cu închisoare după o condamnare de 12 ani pentru corupție. În comparație cu cutremurul judiciar care a zguduit Brazilia în ultimii ani, determinând-o să plonjeze în recesiune după ani de mare creștere, scandalurile - sau presupusele scandaluri - care păreau să-i recupereze câteva puncte pentru Haddad sunt lucruri cu adevărat banale. Cel mai recent în ordine cronologică este poarta sexului a lui Joao Doria, candidat la guvernator al São Paulo, care îl susține pe Bolsonaro și care a fost surprins într-un videoclip în care participă la o orgie cu escorte. Anterior, o fotografie a unuia dintre fiii lui Bolsonaro, Eduardo, a fost ales în Parlament și imortalizată alături de fostul guru al lui Trump (și aproape de o anumită dreaptă europeană) Steve Bannon, care aruncă o umbră asupra independenței politice a „fostului căpitan de armată și care poate are de-a face cu scandalul dezvăluit de Folha din Sao Paulo, conform căruia personalul lui Bolsonaro „trimite” de luni de zile știri false prin Whatsapp (care în Brazilia este folosit de 120 de milioane de oameni). Un pic mai serioasă, dar poate nu suficient pentru a răzgândi alegătorii, a fost povestea Paulo Guedes, guru-ul economic al lui Bolsonaro (indicat ca viitor ministru de finanțe sau guvernator al băncii centrale), a ajuns în centrul unei anchete pentru speculații asupra fondurilor de pensii de stat.
[smiling_video id="66186″]
[/smiling_video]
Totuși, nimic care să submineze ascensiunea reacționarului Bolsonaro, care ar avea și ceva paradoxal, într-o țară în care albii sunt, deși ușor, în minoritate față de negrii și metișii (48%), unde 90% sunt de origine mixtă %. a populației și în care săracii aveau voie să voteze doar prin Constituția din 1988, care a abolit și sclavia, în urmă cu doar treizeci de ani. Fracturi sociale pe care politicile progresiste ale lui Lula reușiseră cel puțin parțial să le recompună dar care au fost oprite, potrivit multor observatori internaționali, de condițiile îndoielnice ale demiterii Dilma Rousseff în 2016 și excluderea lui Lula însuși anul acesta, condamnat mai întâi în ciuda faptului că s-a proclamat mereu nevinovat, apoi incapabil să candideze la Curtea Supremă pentru că a fost reținut în închisoarea din Curitiba. Pentru acel segment încă foarte mare al electoratului, înfrângerea PT-ului ar avea consecințe dramatice: pe lângă faptul că este militarist, Bolsonaro este de fapt și antisocial și ostil celor săraci, așa cum demonstrează programul său economic ultra-liberal. , deși parțial redus în ultimele săptămâni, când, din cauza calculelor propagandistice, candidatul de extremă dreapta a spus că nu va forța mâna la reforma pensiilor e a oprit unele privatizări.
La rândul său, socialistul Haddad are câteva cărți de jucat: profesor universitar, figura sa nu a fost murdară de Lava Jato și, deși este un loial lui Lula, el încearcă să convingă electoratul mai moderat, căruia nu le plac prea mult tendințele „venezuelane” ale fostului sindicalist. Ca primar al São Paulo, Haddad nu a lăsat o amintire frumoasă, dar nici negativă. De asemenea, va putea conta pe avizul tuturor candidaților din stânga învinși în primul tur, chiar dacă singurul care a adus cu sine o sumă interesantă de potențiale voturi este Ciro Gomes, care a terminat cu 12,5%. Ecologista Marina Silva, care în august a fost indicată ca un posibil outsider (și care, potrivit sondajelor, l-ar fi învins pe Bolsonaro într-un eventual tur), a fost în schimb victima unei polarizări fără precedent a consensului și a adus acasă doar 1%. Dacă victoria probabilă a lui Bolsonaro ar aduce aminte de isprava lui Trump, care a învins-o surprinzător pe Hillary Clinton, Haddad se poate atașa în schimb de precedentul alegerilor din Franța, când în loc să voteze pe Marine Le Pen (pe care, printre altele, în ultimele zile, chiar și ea a definit-o Intențiile lui „Bolso” ca fiind neplăcute și excesive), alegătorii l-au ales pe Macron. Cum se vor orienta brazilienii?
