Campania electorală pentru administrațiile locale care, în perioada 6 – 7 mai, vor chema la vot se încheie astăzi, fără zguduiri deosebite aproximativ 9 milioane și jumătate de alegători, repartizați în 945 de municipalități italiene, inclusiv 26 de capitale de provincie.
Cetăţenii care vor vota nu vor trebui, totuşi, să-şi aleagă pur şi simplu administratorii municipali, ci şi să ofere, mai mult sau mai puţin indirect, mai mult sau mai puţin conştient, un indiciu al direcției în care se îndreaptă sentimentul politic al italienilori, agitat de recentele scandaluri, în care este, de facto, primul test electoral după sfârşitul (?) lui Berlusconi şi începerea guvernului interimar condus de Mario Monti.
Apropo de Berlusconi, singura lui ieșire în campania electorală este povestea de ieri. În timpul unui miting la Monza fostul premier a încercat să minimizeze, pro domo sua, valoarea politică a acestor alegeri. „Cetăţenii – a declarat el – se întreabă dacă mai merită votat într-un moment de paranteză a democraţiei şi cu acest guvern provizoriu”.
Prin urmare, în cuvintele sale, este clară intenția sa de a diminua importanța rezultatului acestor alegeri, care pentru PDL nu promite a fi deosebit de pozitiv, și, de asemenea, de a se distanța de guvernul Monti.
Dar acesta, de fapt, pare a fi un comportament comun pentru aproape toate părțile, care au pus o față curajoasă, ca să spunem așa, descarcând responsabilitatea pentru reformele incomode, dar, vai, necesare, asupra guvernului tehnic, în încercarea de a-și păstra intactă (im)popularitatea.
În cadrul general al administrațiilor, oricât de complex, pot fi remarcate și analizate o serie de tendințe. Se remarcă mai presus de toate dezintegrarea aliniamentelor tradiţionale, cu marile coaliții care, în multe municipii, se prezintă ca uniforme și concurenți, într-o luptă fratricidă care, atât în dreapta cât și în stânga, riscă să nemulțumească pe toată lumea.
De asemenea Bersani, care din punct de vedere numeric are mai puțin de pierdut (din cele 26 de capitale de provincie care au votat doar 8 au fost administrate de centru-stânga), riscă să se trezească nevoit să se bucure de victorii care i-ar putea însă slăbi serios poziţia. Atât la Palermo, unde se află și necunoscutul Orlando, cât și la Genova, de fapt, candidatul exprimat de primare nu a fost cel dorit de conducerea de vârf.
Celălalt aspect semnificativ al materiei, pe măsură ce al treilea pol își caută locul în lume în spațiile goale, este proliferarea necontrolată a listelor civice, un alt simptom al dezintegrarii partidelor istorice, si al distantei din ce in ce mai mari care desparte unele categorii de cetateni de politica traditionala, care, pana in prezent, este din ce in ce mai inutila, si care pare sa-si fi uitat natura initiala de imagine de ansamblu. a informa organic un stat, reducându-se tot mai mult la o dimensiune a simplului sofism.
Și tocmai călărește, cu excesele lui de populism, acest val lung care se prezintă în alegeri care se anunță ca adevărata noutate în scenariul politic italian, Movimento 5 stelle al lui Beppe Grillo, creditat de unele sondaje cu un 7% care ar putea însemna depășirea Ligii, așteptat în nord la un important banc de probă asupra stabilității sale după scandaluri, ca a treia forță dintre partidele italiene.
Genova, Palermo, Verona, L'Aquila, în așteptarea reconstrucției definitive. Acestea, și multe altele, vor fi mesele principale ale unui joc care, dincolo de declarațiile lui Berlusconi, nu poate și nu trebuie să fie redus politic și din care părțile vor trebui inevitabil să tragă niște indicii, dacă vor să supraviețuiască valului înalt.
