Aceștia au fost anii morții lui Mao Tse-tung și a lui Paul al VI-lea, ai acordurilor de la Camp David dintre Egipt și Israel. Margaret Thatcher a devenit prim-ministru la Londra și primele alegeri libere au avut loc în Spania după căderea dictaturii lui Franco. În Iran, șahul a fost destituit. Moda punk s-a născut în lumea muzicală și Sony a lansat primul Walkman de pe piață.
Era sfârșitul anilor șaptezeci. Anii despre care tinerii de astăzi, în vârstă de douăzeci și treizeci de ani, au auzit doar de la părinți și bunici. Italia a trăit drama și teroarea așa-zișilor ani de plumb, pe care s-au scris râuri de cuvinte, analize și povești; și de care s-au ocupat zeci de filme și documentare, programe de televiziune și conferințe și dezbateri.
Povestea răpirii și uciderii lui Aldo Moro a marcat cel mai dramatic moment al acelei epoci, a caracterizat și simbolic acei ani. Este istoria noastră, până acum, care, ca toate marile evenimente din trecut, rămâne învăluită în niște mistere, reale sau presupuse, asupra cărora probabil că nu se va revărsa niciodată pe deplin și asupra cărora istoricii vor continua să se lupte.
Tocmai coincidend cu data răpirii lui Aldo Moro, care a avut loc la 16 martie 1978, Camera se pregătește să voteze înființarea unei noi comisii parlamentare bicamerale de anchetă cu privire la răpirea și moartea acestuia. La 36 de ani de la acele evenimente groaznice, după ce se ținuseră deja două comisii parlamentare de anchetă similare, una la începutul anilor 80, care includea și Leonardo Sciascia, cealaltă la sfârșitul acelui deceniu; după câțiva ani de muncă a Parlamentelor din legislatura a opta și a zecea, ideea unei noi comisii de anchetă apare acum în această a șaptesprezecea legislatură, cu ambiția - se arată în raportul care ilustrează inițiativa - „de a scrie ultimul cuvânt de către constatarea adevărului istoric al evenimentului, dar și pentru a ajunge din urmă cu întârzierea și omisiunile Statului asupra întregii afaceri”.
O serie de iluștri deputați din aproape toate grupurile parlamentare cred în posibilitatea de a lămuri astăzi toate misterele cazului Moro: proiectul de lege, semnat de Giuseppe Fioroni de la Partidul Democrat, este semnat și de Bersani și Bindi; de Brunetta și Fitto, pentru Forza Italia; de Migliore, din Sel, și Giorgia Meloni, de la Fratelli d'Italia; mai este Gianluca Pini din Liga; și apoi Cesa, Dellai și alți zeci de deputați. Toți sunt de acord să aloce timp și resurse ale Camerei și Senatului „pentru a însoți această sete inepuizabilă de adevăr, pentru a încerca să facă lumină asupra unor aspecte noi”.
Și în timp ce Italia rămâne blocată în așteptarea reformelor constituționale și instituționale mult dorite, modernizarea legislației în materie de economie, muncă și fiscalitate, simplificări de reglementare și administrație publică, intervenții pentru funcționarea justiției, relansarea infrastructurii, desființarea provinciile și reducerea costurilor politicii; în timp ce țara așteaptă o nouă forță motrice de la Guvern și Parlament; se pare că un grup de senatori se gândește deja la o comisie de anchetă asupra conspirației și uciderii lui Caius Julius Caesar, pentru a înțelege în sfârșit dacă Brutus a acționat din proprie inițiativă sau dacă s-a aflat în slujba unei conspirații internaționale puse la cale în Spania. de fiii lui Pompei cel Mare, cu sprijinul serviciilor secrete ale Cleopatrei, regina Egiptului.
Se negociază pentru a decide cine va face parte din această comisie inovatoare de anchetă și cine va fi președintele, vicepreședintele și secretarul acesteia.
