În ultimul deceniu, obiectivele combaterii sărăciei au trebuit să facă față slăbiciunii ciclului economic: la nivel global, intenția de a reduce ponderea populației care trăiește în condiții de sărăcie extremă la 3% până în 2030 (cu mai puține de 1,9 USD pe zi) nu pare realizabil, la fel ca în Europa acela de a reduce cu 20 de milioane numărul persoanelor care trăiesc în condiții defavorizate în perioada 2008-2020. Banca Mondială estimează că pe planetă sunt 767 de milioane de oameni extrem de săraci (2013, ultimele date disponibile), 10,7% din populație. În Bătrânul Continent, conform definiției programului Europa 2020, aproximativ un sfert din populație se confruntă cu situații de venituri mici sau deprivații materiale: este vorba de peste 118 milioane de persoane, în creștere față de 2008.
Strâns legat de sărăcie printr-o legătură cauză-efect este fenomenul inegalității, un indicator pe care perioada lungă de slăbiciune a ciclului economic a contribuit la accentuarea. Dificultățile pieței muncii și o tendință a veniturilor mai mici decât cea a productivității au dus la stagnarea veniturilor clasei de mijloc în multe economii avansate, în timp ce s-a înregistrat o nouă îmbogățire a celor care se aflau deja printre cele mai înalte categorii de venituri. OCDE estimează că cei mai bogați 10% pot conta pe venituri egale cu 9 ori mai mari decât ale celor mai săraci 10%. Deosebit de izbitoare este polarizarea veniturilor referitoare la doar 1% din populația cea mai bogată care beneficiază de venituri mai mari din muncă, dar și de anuități deosebit de substanțiale care ajung să reprezinte jumătate din venit. În 2015, în Europa, indicele inegalității a crescut cu 0,7 puncte procentuale față de 2008, diferență care crește la 1,4 puncte procentuale în zona euro.
În Italia, diverși indicatori arată o inegalitate mai accentuată în distribuția veniturilor față de partenerii europeni: venitul a 20% din cea mai bogată populație este de aproape șase ori mai mare decât al a 20% din cei mai săraci, raport care în Vechiul Continent scade la de puțin peste cinci ori. Ultimul indicator a fost inclus și în DEF ca parte a variabilelor de bunăstare care trebuie monitorizate și pentru a căror îmbunătățire au fost deja întreprinse diverse măsuri în urmă cu ceva timp.
