În primul rând faptele: marea majoritate a parlamentarilor aleși cu PDL au semnat o scrisoare de demisie, conform schiței unui formular special, încredințând-o liderilor de grup Renato Schifani și Renato Brunetta. Așadar, este vorba de demisii pentru moment înghețate de voința demisionarilor înșiși. Un proces ar urma să fie demarat pentru a le face operaționale abia după ce comisia electorală a Senatului a votat ca Berlusconi să fie demis, în conformitate cu prevederile legii Severino în urma condamnării definitive a șefului PDL.
Deci, să presupunem că Giunta votează, probabil pe 4 octombrie, pentru demiterea lui Berlusconi, întrebarea este: va fi automat efectivă demisia? Cu siguranta nu. În primul rând, demisiile pentru sistemul nostru sunt disponibile pentru parlamentari individuali și nu pentru liderii de grup. Prin urmare, acestea vor fi mai întâi prezentate și apoi discutate și votate individual, mai întâi în consiliu și apoi în clasă. Acest lucru va dura ceva timp, dacă ne gândim că, cel puțin pentru prima dată, adunările parlamentare au respins mereu demisia unuia dintre colegii lor.
Odată acceptată demisia, atunci parlamentarul decăzut va fi înlocuit cu primul dintre cei nealeși și așa mai departe. Astfel (cel puțin în teorie) ar începe un lung lanț de demisii, blocând luni de zile lucrările parlamentare și împiedicând astfel Camerele să se ocupe de posibilitatea guvernării. Nici nu este o coincidență faptul că în comunicatul de presă de joia trecută al Președintelui Republicii se precizează clar că inițiativa „tulburantă” a PDL „ar configura de fapt intenția sau ar produce efectul de a lovi la rădăcina funcționalității Camerele”.
Și aici poate înțelegem mai bine motivul unei inițiative care, din păcate, pare o farsă doar la prima vedere. Dacă PDL ar vrea să provoace o criză guvernamentală, ar putea pur și simplu să-și invite miniștrii să demisioneze. În acel moment, Letta nu ar fi putut face altceva decât să demisioneze, punând problema înapoi în mâinile lui Napolitano. Dar nu: miniștrii vor rămâne, deputații și senatorii vor demisiona. Pe scurt, PDL nu vizează criza, ci paralizia guvernului și a altor instituții.
Din acest motiv, cu drama macabră a demisiilor înghețate, atacă direct inima locului deciziilor politice: Parlamentul. A cărui activitate este efectiv paralizată și prevenită, cu arma demisiilor multiple și succesiv în lanțuri. Și, după cum explică întotdeauna nota de la Quirinale, ar putea exista „intenția de a face acest gest pentru a exercita presiuni extreme asupra șefului statului pentru dizolvarea cât mai curând posibil a Camerelor”.
Dar dizolvarea Camerelor nu ar fi în niciun caz automată chiar dacă inițiativa PDL de a paraliza Parlamentul va avea consecințe politice grave, odată ce demisiile parlamentarilor vor fi urmate de cele ale miniștrilor de centru-dreapta sau Letta sau Pd-ul vor să le deschidă. criza guvernamentală. În acel moment, după cum a observat avocatul constituțional Massimo Luciani, „s-ar deschide câmpul vast al posibilităților de gestionare a crizelor pe care sistemul nostru îl încredințează șefului statului”. Dar adevărul rămâne că, din punct de vedere juridic, nu ar exista automatism între demisia parlamentarilor și sfârșitul legislaturii.
