De data aceasta, fostul redactor al revistei Il Corriere della Sera, Ferruccio de Bortoli, și-a pierdut cumpătul. Lăsând deoparte tradiționala lui bunăvoință moale, a luat un băț noduros și l-a coborât cu forță pe capul celor care spun prostii sau minciuni despre situația din Italia, batându-și joc de concetățeni și pregătindu-ne pentru o soartă a marginalizării și mizerie tot mai mare. Trebuie să avem curajul să ne spunem multe „adevăruri amare” dacă dorim să evităm pericolul de a pierde oportunitatea de finanțare pe care ne-o oferă Europa și, în schimb, să punem în valoare numeroasele virtuți pe care le avem și pe care pandemia de Covid le-a evidențiat, cel puțin în pe parcursul primei faze de primăvară.
Noua carte a lui de Bortoli „Lucruri pe care nu le spunem” publicat de Garzanti, relatează într-o manieră raționalizată și punctuală gravele greșeli ale discursului nostru public, arătând cu degetul contradicțiile și erorile banale ale mesajelor transmise mai ales de suveranisti și grillini cu cea mai recentă adăugare a lui Meloni. Mesaje adeseori contradictorii, dar care, în ansamblu, urmăresc diseminarea unor idei total iluzorii către opinia publică, cum ar fi, de exemplu, că datoriile publice nu sunt o problemă, că statul poate asigura totul, să gestioneze firme defuncte și să ofere venituri cetățenilor din orice vârstă, că piața trebuie privită cu neîncredere, că profitul este întotdeauna puțin fraudulos, că, în sfârșit, așa cum a spus primarul Romei Virginia Raggi, o companie publică „nu trebuie să câștige”.
Ferruccio de Bortoli el preferă raționamentul decât invectiva, dar de data aceasta nu se poate abține să nu lovească forțele politice atât din guvern, cât și din opoziție. Despre „ideologia” celor 5 Stele spune că, cu siguranță este greu să o numești așa, fiind mai mult decât orice un amestec de clișee și vorbărie ignorantă, a suveraniştilor (Salvini și Meloni) spune că s-au aliniat. cu tezele economiștilor (sic !) Bagnai și Borghi, care pledează pentru un fel de autarhie financiară și industrială în contrast cu toată industria din Nord care trăiește din exporturi. În cele din urmă, de Bortoli subliniază că noutatea ultimelor luni este „alinierea PD la tezele economice ale celor 5 Stele la religia datoriei, și la misiunea salvatoare a Statului”.
În galeria ororilor și înșelăciunilor menționate în carte, nu lipsește nimic: când aud cuvântul Concurență (și Meritul său geamăn), guvernul și opoziția fug ca naiba. Citatul 100 este înșelăciune pentru că nu a ajutat la angajarea tinerilor și, în același timp, a favorizat și persoanele care lucrau la birou, la bancă sau în sectorul public, trimițându-i la pensie anticipată. Venituri de cetățenie poate că a ajutat unele familii aflate în dificultate dar cu costuri foarte mari și scăzând resurse din acea politică activă a muncii care în viitorul apropiat va fi esențială pentru a ajuta lucrătorii să treacă de la afaceri învechite la noi activități productive.
S-a răspândit convingerea că se poate trăi din prime și subvenții. Sunt de tot felul și chiar o parte semnificativă din noile fonduri care ar trebui să sosească de la Bruxelles este scăzută din investiții pentru a susține aceste voci. Acest tip de cheltuieli deprimă creșterea (dar acesta este un cuvânt puțin folosit), ridică un public de oameni vicleni care, în loc să se angajeze să muncească sau să studieze, încearcă să apuce cât mai mult din ofertele generoase ale statului. Pe de altă parte, este confirmată o lege străveche conform căreia „banii răi alungă banii buni”.
Și așa continuăm pe problemele capitalului uman, ale școlii de formare unde există putere sindicală excesivă, iar în domeniul cercetării există mereu o Cenușăreasa. Există, de asemenea, o reamintire severă pentru antreprenorii care sunt adesea mulțumiți cu o mică participare la banchetul resurselor publice, în loc să ducă o mare bătălie pentru renașterea țării pe baza productivității, eficienței și, prin urmare, a promovării sociale. Și ale lor încăpățânare împotriva IRAP care servește la finanțarea asistenței medicale și care la vremea respectivă a fost înlocuită cu contribuțiile la sănătate care cântau pe salariu cu sprijinul Confindustria, nu pare lungă de vedere, dar se înscrie în necesitatea ieșirii de la masa negocierilor cu ceva concret.
În general, cartea lui Ferruccio de Bortoli este o analiză convingătoare a falsurilor care denaturează dezbaterea noastră publică și derutează cetățenii. În acest sens, ar fi necesar să se examineze mai critic caracteristicile informației jurnalistice, în special televiziunea, care nu pare capabilă să acționeze ca „gardian” al puterii, ci se limitează adesea la a-și repeta declarațiile liderilor. O carte împotriva prejudecăților față de lucrări majore, pieței, companiilor, băncilor, 5G, sau judecăților greșite precum cea a măturatorului sau a prescripției care nu fac niciun pas înainte în eficiența Justiției.
Dacă cetățenii nu recunosc rapid că există o oportunitate unică de a inversa cursul și este aceea de buna utilizare a fondurilor Next Generation UE, riscăm să pierdem această oportunitate care în schimb necesită nu atât noi sacrificii, cât și voința de a ne pune la îndoială înfruntând fără teamă schimbarea tocmai pentru că putem conta pe sprijinul Europei pentru următorii 6 ani. Nu e putin. Dar trebuie să ne trezim din visul hipnotic că statul poate transforma tot ce atinge în aur.
