Mai întâi China, acum Germania. Scenariul lui recuperare post-Covid continua sa dai surprize. Se presupunea că după Covid-19 vor fi atelierele lumii care vor reporni, începând cu gigantul asiatic și puternicul motor de producție al Europei. În sens invers, Indicii PMI semnal că China este sub 50, granița dintre expansiune și recesiune. În această dimineață, însă, statisticile confirmă acest lucru Producția industrială germană a scăzut cu mult peste așteptări în august din cauza probleme de aprovizionare: -4,0% de la +1,3% în iulie. Estimările au fost pentru o scădere de 0,4%.
Între timp, o altă surpriză, vârful aisbergului crizei este industria auto, care se deplasează pe cifre cu o treime bună mai mici decât valorile de dinainte de criză. Pe scurt, celebrele „gâteturi”, adică livrările intermitente de materii prime și semifabricate, au dat peste cap graficele de recuperare. Și dacă problemele Chinei sunt în mare măsură legate de criza infrastructurii, industria germană, terminalul unui sistem de producție sofisticat, suferă de dificultățile „just in time” mai mult decât altele. Cu efecte devastatoare pentru o țară a cărei economie trăiește pentru jumătate din importul/exportul de mașini, mașini-unelte și alte bunuri industriale. Cu efecte paradoxale: la Traton, filiala de camioane a Volkswagen, s-a decis dezasamblarea utilajelor deja produse dar nevandute inca pentru a obtine componentele care sa fie alocate autovehiculelor deja alocate clientilor. Iar pe planeta Stellantis, care suferă și de probleme de penurie care afectează fabricile din Italia, Franța și Statele Unite, cel mai dureros punct se referă la fosta fabrică Opel din Eisenach: lucrările se vor relua abia la sfârșitul anului.
Nu întâmplător în clasificările redresării figurează pe primul loc industria poloneză, furnizor de semifabricate, mai puțin afectat decât ceilalți de foamea de chipsuri care frânează cele mai sofisticate producții. În sens invers, Franta sufera: industria aeronautica, probabil cea mai dependenta de consumabile electronice, reprezinta 12% din productia industriala transalpina.
In aceasta poza Italia este plasată în mijlocul vadului. Redresarea, de mult mai strălucitoare decât verii săi, a fost susținută de tendința exporturilor, mulțumită mai ales contribuției boom-ului agroalimentar (+23% în august), dar și trezirii pieței interne, care a favorizat o redresare puternică (+11,4%) a producției industriale. Desigur, efectele crizei, în special pe frontul energetic, amenință acum îndeaproape și producția noastră.
Alarma cu privire la soarta lui gaz natural, parțial returnat după reasigurările lui Vladimir Putin, afectează îndeaproape soarta sectoarelor cele mai consumatoare de energie: chimie, cimenturi, turnătorii și toate capitalele producții de top de made in Italy: fabricile de ceramică, sticlă și hârtie. Sectoare de pondere pentru întreaga economie italiană, cu exporturile reprezentând până la 65% din cifra de afaceri. Pe scurt, nu este vorba doar de deficit, ci de costuri, așa cum a subliniat președintele Federacciai Alessandro Banzato la întâlnirea anuală a antreprenorilor: „Dacă creșterea prețurilor continuă ca în ultima perioadă, este o chestiune de zile. pentru a evalua dacă și cum opri plantele din cauza nivelului excesiv al costurilor de producţie”. Sau dacă se procedează la crearea blocurilor de șah pentru cuptoarele electrice care cumpără energie electrică evitând orele de vârf.
Creșterea costurile de producție și efectul deficitului confruntă băncile centrale cu o situație aproape fără precedent în ultimii cincizeci de ani: creșterea inflației nu este rezultatul unei creșteri a cererii, așa cum se teme, ci al unei șoc de aprovizionare. Cu alte cuvinte, creșterea dobânzilor, medicament eficient în fața unui boom al salariilor și al consumului, riscă să strice și mai mult mașina de producție precum și să strice consumul. Nu este o coincidență că SUA candidează pentru acoperire pe frontul energetic prin deschiderea cuferelor rezervelor strategice, în timp ce Spania a făcut o întorsătură rapidă cu privire la taxele impuse „profiturilor în exces” ale companiilor de electricitate. Terapia a dat deja roade: luarea de profit din petrol și gaze a luat amploare. Contractele futures pe gaze naturale au pierdut 3%, extinzându-se cu -10% miercuri. Din păcate, însă, va fi mult mai mult dificil pe termen scurt să obții jetoanele care lipsesc industriilor europene.
