Jocul Uniunea Bancară este în plină desfășurare. Limitat până acum la lupte naționale, este astăzi lansat virtual în arenă la propunerea „5 înțelepți” germani, comitetul de experți în probleme economice care ajută Berlinul în luarea deciziilor arzătoare. Și cea a supravegherii unificate, așa cum a făcut-o a explicat Stefano Micossi pe FIRSTonline, este una dintre acestea, există multe implicații politice în decizia de a ceda suveranitatea în sfera financiară. Dă-i cutii pline cu împrumuturi neperformante, către bănci italiene împovărate de obligațiunile suverane devalorizate, ajungând la un mozaic de landesbanken e bancă de economii Germania, interesele politice locale și temerile naționale sunt țesute într-o șaviță aproape inextricabilă: cum să remediați păcatul originar al Uniunii Monetare, adică a avea împărtășeau o monedă comună fără înstrăinarea prealabilă a suveranității?
Propunerea „Comitetului celor 5”, publicat pe Voxeureprezintă o contribuţie importantă. Nu doar pentru a da startul meciului, ci și pentru că conține elemente semnificative și chiar o deschidere de la Berlin. Pentru a evita orice dubiu, având în vedere centralitatea Bundestag-ului, ar fi naiv să credem că proiectul reprezintă un punct de convergență deja dobândit, dar încrederea pe care cele 5 eseuri o au în patria lor sugerează că acesta, de fapt, poate fi încă. considerată şi astăzi poziţia cvasioficială a Angelei Merkel şi a Parlamentului.
Și cu siguranță nu este vorba de trandafiri și flori pentru „țările debitoare”. Într-adevăr, documentul este asezonat cu tonuri care evidențiază cât de puțină încredere are virtuoasa Europa Centrală în „semi-periferie”. Singura concesiune (referitor la numărul de bănci care urmează să fie supravegheate), de fapt, este compensată punctual printr-un cadru de reglementare extrem de preventiv, care „blochează” „uniunea bancară” în curs de dezvoltare în numele hazardului moral contrastant și al reglementării laxe.
Din punct de vedere temporal, Comitetul propune finalizarea Uniunii de 2019, același an ca și cerințele de Basel III va intra în vigoare deplină. Călătoria ar fi împărțită în trei etape principal. În primul, cel modificări ale tratatului iar cadrul legal s-ar adapta, în al doilea caz institutele ar trebui să aplice, după o categorizare prestabilită, pentru a obține licență Uniunea Europeană, sub rezerva verificării cerințelor de intrare. A treia fază ar urma să lanseze adevărata uniune bancară, cu putere de reglementare și supraveghere la nivel european și un mecanism de rezoluție-recapitalizare pentru instituții.
AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE
El ar fi responsabil pentru toate instituțiile din zona euro (a căror participare la mecanism ar fi obligatorie), dar și a celor din țări din afara uniunii monetare care doresc să adere la aceasta. Aceasta este o deschidere semnificativă, având în vedere că până acum, Parisul a vizat în special supravegherea „totalizantă”. Sunt cei care susțin că cererea franceză a fost condusă de voința șovină a țintând prea sus pentru a menține status quo-ul, centralizarea supravegherii a peste șase mii de bănci cu scopul de a birocratiza si de a reduce procedurile. Autoritatea ar mai fi externă BCE, pentru a preveni ca Frankfurt să fie slăbit în deciziile de politică monetară și indus să-l folosească pentru recapitalizarea instituțiilor sau compensarea titularilor de cont în cazuri de rezoluție. Și pentru a nu congestiona BCE, anumite funcții ar fi delegate băncilor centrale ale Eurosistemului. Adoptarea acestui sistem ar necesita modificări ale tratatului (în special articolul 127 din TFUE).
AUTORITATEA DE REZOLUȚIE
Ar fi „aripa înarmată” a supravegherii, finanţate printr-o taxă percepută de bănci pentru a evita utilizarea impozitării generale (prin socializarea pierderilor instituţiilor). În cazul în care resursele garantate prin impozit nu sunt suficiente, ESM și-ar putea pune la dispoziție puterea de foc, dar numai cu condiția ca reguli precise privind rambursarea acestor fonduri să fie definite ex-ante.
ASIGURARE DE DEPOZIT
Cei 5 înțelepți sfătuiesc cu căldură să nu introducă nicio garanție comună deocamdată, ci să alinieze diferitele fonduri naționale prin introducerea primelor de asigurare ponderate în funcție de risc. Totul pentru a se evita crearea unui „spoil” care încurajează băncile la comportamente riscante în lipsa funcțiilor de control centralizat, care au nevoie de timp pentru a fi ratificate și a intra în funcțiune.
CERINȚE DE CAPITAL
Pe lângă cerințele de capital Basel III, instituțiile ar trebui să respecte și a „raportul minim de levier de 5%, incluzând atât activele din bilanț, cât și cele din afara bilanțului.” În ceea ce privește contagiarea perversă a riscului suveran asupra bilanțurilor băncilor, ar trebui puse în aplicare politici care să descurajeze instituțiile de credit de la expunerea excesivă la titluri de stat. O practică cauzată, conform celor 5 eseuri, de atribuirea unor coeficienți de risc egali cu zero obligațiunilor de stat ale regiunii europene.
