Prețul petrolului și-a revenit ieri cu aproape 4%, dar șocul din ultima săptămână nu este arhivat. În acele cinci zile de tranzacționare (patru în SUA, unde a fost sărbătorită Ziua Recunoștinței joi), Brent și West Texas, puncte de referință pentru Europa și, respectiv, America de Nord, au pierdut aproximativ 13%. Țițeiul Brent s-a încheiat vineri seară cu puțin peste 70 de dolari pe baril, cel mai scăzut nivel din mai 2009, iar West Texas la 66,15 dolari, cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani. Revenirea de ieri a celor două repere spre 73 și 70 de dolari nu-i liniștește pe niciunul dintre marii „perdanți”, adică producătorii cu costuri mari, puternic dependenți de exporturile de țiței.
OPEC LASĂ LIBERTATEA PIEȚEI
Decizia OPEC, care și-a lăsat neschimbat plafonul de producție, joi, la Viena, era larg așteptată, totuși a deschis ușa incertitudinii, decretând victoria pieței, cel puțin timp de șase luni, presupunând că cartelul (sau mai bine zis, saudit) Arabia) își confirmă intențiile până la următorul summit. În realitate, incertitudinea nu se datorează întâlnirii de la Viena, ci petrolului de șist, țițeiul obținut în cantități mari în SUA grație tehnicilor recente de forare orizontală și fracturare hidraulică a șisturilor stâncoase. De fapt, tocmai această nouă sursă de petrol și gaze, care a fost subevaluată de prea mult timp, a declanșat războiul prețurilor.
BALETUL COMENTARIILOR
Reuniunea OPEC, pe de altă parte, a declanșat cursa pentru interpretări: sunt deschise robinetele pentru a scădea din nou prețurile și a forța producătorii de petrol de șist să închidă activități prea scumpe? sau există vreo motivație binevenită la Washington și, prin urmare, sponsorizată indirect de Administrația Obama, care ar suporta disconfortul indubitabil al companiilor sale de țiței pentru a vedea Iranul și Rusia pe frânghii, două țări supuse sancțiunilor de către SUA și , nu este surprinzător, foarte dependentă de veniturile din petrol?
LINIA SAUDITĂ
Poate că nu există un singur răspuns. Cu toate acestea, se poate sublinia că în fața ministrului saudit Ali al-Naimi nu existau alternative strălucitoare la ceea ce fusese strategia predecesorului său Zaki Yamani în anii optzeci: să producă mai mult, să mențină și, dacă se poate, , extinde-și cota de piață. Decizia cartelului, chiar dacă a reieșit din discuțiile care au implicat cele 12 țări ale Organizației, este decizia lui Naimi, care nu numai că reprezintă aproximativ o treime din întreaga capacitate de producție a OPEC. Devine mai ales din faptul că niciunul dintre „șoimi”, precum Iranul, Venezuela sau Algeria, nu a trebuit să pună pe masa la Viena o pondere în reducerile de producție cu care se putea spera să oprească scăderea prețurilor. Prețul manevrei de susținere a pieței ar fi fost plătit în întregime și numai de Riad, care ar fi suferit și insulta pierderii cotelor de piață și a întinderii unui covor verde (în dolari) în fața producătorilor de țiței de șist.
NAȚIUNI ÎN NICE
Mai mult decât motivele deciziei OPEC, merită să analizăm repercusiunile și posibilele scenarii de viitor. De fapt, prăbușirea acuzată de prețuri până vineri este cea mai gravă văzută vreodată de la criza financiară din 2008 și ar putea avea un impact similar cu cel care a dus Mexicul în faliment în a doua jumătate a anilor 92 și a favorizat default care a accelerat dizolvarea Uniunea Sovietică. Să spun că este Daniel Yergin, care în ’XNUMX a câștigat Pulitzer pentru eseul său „The Prize: the Epic Quest for Oil, Money and Power”. Potrivit lui Yergin, va fi necesar să așteptăm câteva săptămâni pentru a înțelege unde va conduce piața prețurile și unde se vor acumula disconforturile și avantajele noii situații.Dar de acum se poate observa că cel puțin patru capitale majore sunt nerăbdător.
Primul este Moscova, pentru care țițeiul reprezintă 68% din exporturi și 50% din bugetul federal. Rusia a înregistrat deja o scădere bruscă a rezervelor valutare și o slăbire la fel de accentuată a rublei. Bugetul de stat ar avea nevoie de țiței la 101 de dolari pe baril, chiar dacă președintele Vladimir Putin și Igor Sechin, numărul unu al marii companii petroliere Rosneft, sunt de acord să spună că nu vor trebui să reducă producția chiar dacă prețurile scad sub 60 de dolari, un scenariu pe care în orice caz nu îl consideră de încredere, pentru că, spune Putin, ca întotdeauna, generalul Winter vine în salvarea Moscovei, obligând consumatorii să cumpere mai mult.
O altă capitală în dificultate este Teheranul, care extrage țiței la cel mai scăzut ritm din ultimii douăzeci de ani, în urma sancțiunilor impuse de SUA și UE pentru a descuraja ambițiile nucleare ale Iranului. Țara ar avea nevoie de un baril la 136 de dolari, tot pentru a reduce alunecarea lungă a rialului său, iar scăderile prețurilor Brent-ului nu pot decât să transforme o criză prelungită într-un cutremur dezastruos.
Abuja vede și naira, moneda nigeriană, pe o pantă descendentă. Țițeiul reprezintă 90% din exporturi și 75% din veniturile statului și ar echilibra bugetul Nigeriei doar dacă ar avea prețuri în jur de 120 de dolari. Aceeași cifră ar fi necesară și în Caracas, unde președintele Maduro va trebui să anuleze multe măsuri ale predecesorului său Chavez. 95% din exporturi și 25% din produsul intern brut provin din petrol. Situația din Venezuela este compromisă și duce la noi devalorizări, la o creștere în continuare a prețurilor la energie, la o reducere drastică a subvențiilor pentru cetățeni.De această situație suferă și Irakul, Algeria și Angola, având o dependență puternică de exporturile de combustibili. Dintre producători, poate rezista mai bine Mexicul, care a prețuit criza din anii nouăzeci. La acea vreme, exporturile de țiței reprezentau până la 38% din exporturile țării, în creștere față de doar 13% anul trecut. Cu toate acestea, veniturile statului reprezintă 32% din sector și, prin urmare, problemele nu lipsesc.
IMPACTUL ASUPRA PRODUCĂTORILOR VESTICI
Peisajul nu este perfect nici măcar pentru unii producători din țări avansate, precum Canada și Norvegia. Primul are o producție consistentă din nisipuri bituminoase, sursă care implică costuri destul de mari, în timp ce norvegianul Statoil are niște puțuri cu prag de rentabilitate ridicat, poate de natură să impună unele reduceri de producție.
Acum, însă, conturile vor trebui făcute mai ales de producătorii americani. În ultimele săptămâni, datorită petrolului de șist, SUA au produs peste 9 milioane de barili pe zi și își propune să atingă 2015 mbd în 9,4, maximul din 1972. Cifrele circulă, cu surse autorizate precum Agenția Internațională pentru Energie și SUA. Departamentul de Energie nu este îngrijorător: cele mai bune formațiuni de șist, precum Bakken, fac profituri chiar dacă țițeiul scade la 42 de dolari pe baril, iar doar 4% din producția din această sursă are nevoie de prețuri la 80 de dolari pentru a obține profit.
Cu toate acestea, companiile active în sector au fost nevoite să investească masiv și au contractat datorii mari. Iar marile majore precum Exxon Mobil și Chevron (dar și marii europeni precum Shell și BP) au situații la fel de critice, pentru că s-au investit sume uriașe în puțuri noi și câteva dintre noile proiecte sunt blocate din cauza sancțiunilor impuse de SUA împotriva Rusiei. pentru a pedepsi intervenţiile sale în Ucraina. Nu este o coincidență că la New York Exxon a pierdut 4,2% vineri, ajungând la 90,54 dolari, pentru a recupera apoi 2% ieri și a urca înapoi la 92,35 dolari.
AJUTORUL CONSUMATORILOR
În esență, adevărații câștigători sunt marii importatori. În primul rând, China, care accelerează deja constituirea de rezerve strategice și care are o putere de negociere tot mai mare cu furnizorii. În fine, europenii sunt și ei fericiți. După cum a scris Morya Longo duminică în Sole 24 Ore, dacă Uniunea Europeană importă mai puțină inflație (cea importată este inflația „rea”, cea dorită să învingă deflația provine în schimb din creșterea consumului) se poate gândi să adopte o inflație mai mică. politică expansivă. Între timp, întreprinderile pot lăsa deoparte pentru moment temerile de un preț ridicat al energiei, și cetățenii, în timp ce șoferii pot face plinul la prețuri mai mici.
Pentru consemnare, conform calculelor Nomisma Energia, ieri prețul optim al benzinei - calculat luând în considerare marja medie brută din ultimele 24 de luni - ar fi trebuit să fie în pompele cu autoservire la 1,660 de euro pe litru, în timp ce sondajul arată o medie. valoare de 1,692 euro, alcătuită din taxe de 61% (accize plus TVA 22%). La motorină, prețul optim ar fi fost de 1,576 euro, dar la pompă media reală a ajuns la 1,604 euro (în acest caz, taxele reprezintă 57% din preț).
