După cum se subliniază în concentra del Centrul de studii Intesa Sanpaolo, scăderea rapidă a creditelor continuă (-3,9% în 2012, -4% în februarie) de către sistemul de creditare croat, din cauza continuării crizei economice și financiare. PIB-ul real a scăzut și anul trecut (-2%), continuând un declin care a continuat din 2009. În acest context, ponderea atât a împrumuturilor, cât și a PIB-ului a scăzut, cu raportul împrumuturilor din sectorul privat la PIB scăzând de la 75% la 70%, unde împrumuturile acordate întreprinderilor sunt deosebit de slabe, a scăzut cu 8,8% în decembrie, al cărui declin a continuat în primele luni ale acestui an (-8,6% în februarie). Și, deși în 2012 gradul global de îndatorare corporativă a scăzut, mai ales datorită scăderii datoriei externe, datorită reducerii paralele a PIB, raportul datoria corporativă/PIB a rămas la 78%. În ultimele două luni s-a înregistrat o ușoară creștere a fondului de rulment (+2,5% în februarie față de decembrie) față de o nouă scădere a investițiilor (-0,2% în aceeași perioadă).
Defalcarea sectorială a economiei croate arată ponderi între sectoarele individuale finanțate substanțial stabile în timp, cu o prevalență clară a sectorului privat (69% în decembrie 2012, în scădere de la 73% în 2010). Băncile acoperă doar circa 6%, o uşoară scădere faţă de 2009 (7%); pe de altă parte, sectorul public a obținut resurse procentuale mai mari la sfârșitul anului 2012 (25%) față de 2010 (18%). Împrumuturile acordate gospodăriilor, angajate să-și reducă nivelul ridicat de îndatorare, au înregistrat o ușoară creștere (0,7%) în 2012, urmată de o uşoară scădere în februarie faţă de decembrie (-0,2%), unde o mare parte (48,3% din total) este reprezentată de creditele pentru locuinţe, în uşoară scădere în 2012 (-0,6%) . Mai mult, de asemenea gospodăriile rămân foarte expuse riscului de curs valutar, datorită faptului că 75% din creditele acordate acestui sector sunt în valută sau indexate.. Riscul de credit față de sectorul casnic este de așteptat să crească din cauza creșterii șomajului și a reducerii veniturilor, combinate cu rate ridicate ale dobânzilor și risc de curs valutar ridicat.
În acest scenariu, o slăbiciune este reprezentată de provizioane și pierderi din credite față de creșterea creditelor neperformante din cauza condițiilor economice nefavorabile ceea ce a adus rata creditelor neperformante/creditare la 13,6% la finele anului 2012 în sectorul privat, tot din cauza scăderii creditelor. La gospodării, creditele neperformante înregistrate în septembrie anul trecut au constituit 9,4% din credite, în timp ce în ceea ce privește afacerile, creditele neperformante au ajuns la 24,4% la sfârșitul lunii septembrie, mai ales în sectoarele construcții și producție, în timp ce gradul de acoperire este modest, doar peste 40%.
În ciuda performanțelor economice dificile, totalul depozitelor prezintă rezistență substanțială, chiar întărindu-se în ultimele luni, cu rate de creștere de 5% în februarie (de la +3,5% în decembrie), datorită unei tendințe mai mari de economisire a gospodăriilor (cu depozite la +7,5% în decembrie, +6,9% în februarie) în așteptarea unei îmbunătățiri a condițiilor economice în special pe piața muncii și a deplasării cheltuielilor în viitor. În contrast, depozitele corporative au continuat o scădere rapidă din 2011, chiar dacă în ultimele luni contracția a fost mai modestă (-2,9% în februarie, de la -11,1% în decembrie 2012). Într-un context de încetinire economică și împrumuturi în scădere, finanțarea bancară a beneficiat de creșterea depozitelor realizate de fondurile de investiții pe piața monetară, determinată de randamentele scăzute ale obligațiunilor de stat. Datoriile externe, care reprezintă aproximativ 20% din total, au înregistrat o scădere semnificativă din mai 2012, cu modificări substanțiale în ultimele luni (-22% atât în ianuarie, cât și în februarie). Acest lucru a fost determinat atât de creșterea costului finanțării pe piețele internaționale, cât și mai ales de înclinaţie mai mare a societăţilor-mamă străine de a finanţa activitatea cu resurse interne. În ceea ce privește sectoarele individuale, expunerile principalelor bănci internaționale prezintă în continuare rate anuale negative de variație față de bănci (-6,1% în decembrie de la -15% în iunie anul trecut), precum și, dar într-o măsură mai mică și recuperarea din urmă, față de sectorul privat (-5,1% în decembrie de la -19,7% în iunie trecut). Pe de altă parte, în sectorul public sunt încă schimbări pozitive (10,4% în decembrie), ca în septembrie (+6%), în redresare față de iunie (-6,4%).
În 2012 a continuat încetinirea rezultatelor economice nete obţinute de bănci. Potrivit Băncii Centrale Croate, rezultatul net a scăzut în decembrie, aducând ROA și, respectiv, ROE la 1% (1,2% în 2011) și 7,2% (8,7% în 2011). În special, marja dobânzii a scăzut cu aproximativ 9% în urma creșterii costului finanțării și, în același timp, a avut loc o deteriorare a calității creditului însoțită de o pondere mai mare a activelor cu randament mai scăzut.. Singurul element de activ care a dus la o creștere a componentelor pozitive ale venitului este cel legat de obligațiunile guvernamentale locale. O slăbiciune este reprezentată de provizioane și pierderi din credite față de creșterea creditelor neperformante din cauza condiţiilor economice nefavorabile, care au adus rata creditelor neperformante/creditare la 13,6% la sfârşitul anului 2012 în sectorul privat, tot din cauza scăderii creditelor.
În comparație cu unele țări vecine majore, Croația prezintă un grad mai ridicat de capitalizare, susținut de o rentabilitate bună, dar supusă unor riscuri mai mari, mai ales riscuri de schimb și de credit datorită acoperirii modeste a creditelor neperformante, unde riscurile de instabilitate financiară rămân în principal din cauza evenimentelor externe, atât macroeconomice, cât și financiare. Acoperirea scăzută a creditelor neperformante ar putea afecta apoi gradul de capitalizare în cazul unei alte deteriorări a calității portofoliului. Expunerea ridicată a debitorilor la riscul ratei de schimb și a ratei dobânzii rămân puncte slabe pentru bănci, în timp ce dependența puternică a băncilor străine de companiile lor mamă europene le expune riscului de contagiune.
