Tema funcției și zeilor devine actuală în Italia, așa cum este ciclic de ceva vreme încoace probleme legate de circulația numerarului. O problemă care, însă, ar trebui abordată în contextul mai general al revoluției tehnologice și fără a pierde niciodată din vedere, chiar și pe acest teren, centralitatea persoanei și nevoile sale. Prea ușor, de fapt, utilizarea numerarului este incriminată întrucât este asociată doar cu evaziunea fiscală și spălarea banilor, uitând de problema persoanelor care nu pot, din motive generaționale și culturale, să folosească noile și mai avansate instrumente de plată. Prea superficial, deci, se consideră că Italia aduce pe spate în Europa în raport cu cantitatea de numerar în circulație, considerată prea mare în comparație cu ceea ce se întâmplă în alte țări. Dar lucrurile nu stau chiar așa: realitatea este, ca întotdeauna, mai complexă decât poate părea.
Progresul tehnologic a produs o revoluție cu efecte perturbatoare asupra economiei și asupra muncii, realizând în același timp o transformare antropologică de dimensiuni epocale cu costuri sociale delicate și riscante. Una dintre aceste revoluții se referă la difuzarea instrumentelor de plată alternative la numerar. Astăzi, ATM-urile, cardurile de credit și de debit devin și ele învechite care treptat fac loc unor sisteme mai avansate si mai sofisticate, in primul rand folosirea smartphone.
În sistemul bancar, așadar, provocarea interceptării nevoilor și cerințelor clienților este deschisă și ne adaptăm rapid dar, așa cum se întâmplă în aceste situații, trebuie să avem grijă să nu producem buzunare de excludere, ținând cont că inovațiile pe care le lucrează. daca produc o imbunatatire reala a conditiilor de trai si ca clientela, nefiind o categorie omogena, are nevoie de o oferta diversificata.
Un studiu internațional recent indică faptul că mai mult de o treime dintre cei peste 55 de ani din întreaga lume nu au abilitățile necesare pentru a face față inovațiilor tehnologice în general. În Italia – același studiu – cei peste 55 de ani resimt puternic „Frica de a pierde”: frica, adică de a fi „tăiați”. Persoanele care au nevoie de sprijinul copiilor sau al rudelor mai tinere pentru a-și gestiona și opera conturile curente online reprezintă 44% din eșantionul intervievat. 17% dintre italienii de peste 55 de ani și-au plătit chiar copiii pentru a primi ajutor în schimb. Și vorbim doar de gestionarea contului bancar online. Ce rezultate ar putea oferi un studiu similar asupra efectelor privării de numerar asupra persoanelor de peste 55 de ani? Dar dacă acestora, adică, li s-ar interzice utilizarea bancnotelor? Ce s-ar întâmpla dacă unui pensionar de peste XNUMX de ani i s-ar cere să folosească un card de credit pentru a cumpăra pur și simplu un litru de lapte?
O altă considerație se referă apoi la Italia, care nu este deloc, așa cum vrem în unele părți să credem, țara din Europa în care circulă mai mulți numerar decât în altă parte. Dimpotrivă, se încadrează perfect cu țări, precum Germania și Austria, în care aproximativ 80% din achiziții se fac în numerar și acest lucru nu provoacă scandal sau sunt considerate patria abuzurilor sau evaziunii fiscale. Într-adevăr, Bundesbank organizează conferințe în apărarea utilizării numerarului ale căror avantaje sunt evidențiate: lipsa costurilor de management, posibilitate de utilizare de către toți și în mod constant fără probleme de absență a curentului electric sau a conexiunii la internet; protecția confidențialității asupra obiceiurilor de consum; capacitatea de a da sens și valoare banilor atunci când îi cheltuiți.
Eliminarea totală a numerarului, pentru înlocuirea sa completă cu noile instrumente, sigur se va face și va fi inutil să i se opună. Prin urmare, problema nu este „numerar” versus „bani electronici”. Important este că procesul de transformare nu este grăbit și asta implică persoane care trebuie să fie însoțite într-o călătorie și nu excluse din aceasta. Din acest motiv, sistemul bancar joacă din nou un rol de mare importanță. De aceea este necesară sporirea capacității de a garanta constant un canal de contact și dialog între bancă și clientul individual care, înainte de a fi client, este o persoană. Băncile cele mai înrădăcinate în teritorii și care și-au bazat întotdeauna politica de credit pe modelul relațional pot, în provocarea inovării continue, să ofere răspunsuri adecvate și echilibrate la noile nevoi pe care contextul digital le impune prin însoțire și nu impunând, astfel încât beneficiile sunt în funcție de creșterea socială și de protecția persoanei de orice vârstă și mediu social.
