Economia europeană se înrăutățește, presiunea pentru o relaxare a austerității este în creștere. Parcurgând cele 192 de pagini care alcătuiesc foarte recentul document al Comisiei UE privind previziunile economice de toamnă, ne întrebăm care sunt efectele politicii de austeritate adoptate până în prezent de Europa. De asemenea și mai ales în lumina inversării contemporane reafirmate de Fondul Monetar Internațional, care cu câțiva ani în urmă prin gura unui înalt funcționar spusese aceleași lucruri repetate acum într-un document oficial.
Organizația condusă astăzi de Christine Lagarde tocmai a recunoscut că a făcut o solicitare greșită când, la primele semne de redresare din criza globală care a explodat la sfârșitul lui 2008, a îmbrățișat teza necesității de rigoare financiară pentru a reporni economie. Un remediu care este un pic ca a încuraja pe cineva care tocmai s-a rănit la o gleznă să alerge. Și de fapt acum Fondul, într-un document întocmit de biroul său independent de evaluare și împărtășit chiar de direcția FMI, recunoaște eroarea și spune că, da, pentru o recuperare mai rapidă ar fi fost mai bine să activeze mai expansive. politici bugetare.
Prin urmare, dacă regândirea FMI este explicită (toată lumea este atunci liber să rămână ancorată la ideea că politicile de austeritate financiară în astfel de cazuri sunt mai eficiente), în Prognozele Economice de Toamnă produse marți, 4 noiembrie de Executivul de la Bruxelles, opțiunea contrastării. criza globală bazată pe politici expansioniste nu este declarată, și poate nici măcar intenționată. Dar și din lectura acestor previziuni, începând cu editorialul semnat de Marco Buti, directorul general al afacerilor economice și financiare al Comisiei, apare îndoiala că, pentru a învinge o criză economică și financiară gravă, politicile bugetare expansioniste ar putea fi mai eficiente decât cele pus pe austeritate.
Pentru că este destul de greu de înțeles că, după șase ani de rigoare financiară, Europa (darămite Italia) nu a reușit să iasă din criză. Într-adevăr, după cum reiese din previziunile de toamnă, după „redresarea” anului 2013 care a continuat la începutul acestui an, UE va încheia anul 2014 cu un PIB în creștere cu doar 1,3% față de anul trecut, zona euro cu o creștere și mai modestă. 0,8% și Italia în scădere cu 0,4%. Și cu date la fel de descurajatoare despre șomaj (prea mare) și inflație (prea scăzută). Și chiar dacă Prognozele vorbesc de creștere moderată pentru următorii doi ani, ele adaugă că cel puțin până la sfârșitul lui 2016 nu există nicio perspectivă a unei redresări economice mai semnificative.
Cu toate acestea, dacă nu există nicio îndoială că tabloul desenat de aceste previziuni nu pare să încurajeze optimismul, rămâne încă neafectat un nou element care este încă greu de evaluat: impactul noii Comisii prezidate de Jean-Claude Juncker asupra politicilor economice și finanțele UE (cu anunțarea unui program, încă nebulos, de investiții de 300 de miliarde) împreună cu cel al la fel de nou Parlament European (unde impulsul politicilor bugetare expansioniste pare să fie majoritar).
După doar un an de creștere moderată, economia europeană a început să încetinească în primăvara trecută. În a doua jumătate a anului, creșterea PIB-ului în UE va fi foarte modestă, în zona euro aproape stagnantă. Dintre statele membre din această zonă a UE, creșterea se va întări în Spania unde, totuși, șomajul va rămâne ridicat, va începe să încetinească în Germania după un prim trimestru foarte puternic, în Franța stagnarea va continua în timp ce în Italia va fi o contracție reală și proprie. Piețele financiare s-au adaptat rapid în ultimele săptămâni la perspectiva unei creșteri mai modeste, nu doar în Europa, ci și în întreaga lume. Pentru investitori, o perioadă de vânătoare a randamentului și a dorinței de a-și asuma riscuri a luat sfârșit.
Slăbiciunea creșterii potențiale deja evidentă în câștigurile scăzute de productivitate din anii premergătoare crizei a fost accentuată de o contracție a formării de capital și de creșterea șomajului structural din 2008. În prima jumătate a acestui an încetinirea creșterii PIB înregistrată de principalii parteneri comerciali ai UE și deteriorarea rapidă a situației geopolitice au condus la o creștere a exporturilor în Europa mai mică decât se aștepta. Din cauza încetinirii producției, stagnarea economiei europene rămâne considerabilă și cântărește inflația și din cauza prăbușirii prețurilor la energie și alimente. În 2015, totuși, creșterea se va redresa treptat și ar trebui urmată de un nou impuls ascendent în 2016.
Dar, în ciuda acestei ușoare redresări, creșterea va menține o tendință moderată până la sfârșitul următorilor doi ani. În ceea ce privește economia, noua Comisie a UE a preluat mandatul într-o fază de vânt în contra. Dubla provocare pentru politica economică este consolidarea dinamismului economiei pe termen scurt și, în același timp, relansarea creșterii pe termen mediu. Reconcilierea acestor două obiective va necesita direcții cu mai multe fațete ale politicii monetare și fiscale, abordând în același timp deficiențele structurale de lungă durată. Deciziile recente ale Băncii Centrale Europene ar trebui să îmbunătățească oferta de credit către economia reală. Din punct de vedere fiscal, obiectivul de urmărit este acela al unei orientări mai favorabile pentru creșterea creșterii pe termen scurt și dezvoltarea potențialului de creștere pe termen mediu.
