Pentru Parlamentul European care se angajează să apere mediul, Papa Francisc este, de asemenea, bine. În vederea următoarei Conferințe ONU de la Bonn, acesta a fost aprobat o nouă rezoluție împotriva emisiilor de CO2: cel mai periculos pentru sănătatea publică. Planeta este în pericol și așa a ajuns în textul documentului și enciclica „Laudato si” a Papei Francisc.
Acum cuvântul trece la parlamentele naționale pentru împărtășire. Angajamentul este de a defini până în 2018 o strategie de climă eficientă și validă pentru toți. Conferința ONU COP 6 va avea loc la Bonn în perioada 17-23 noiembrie și vor începe discuțiile. O ocazie mult așteptată și nu ar trebui să existe voci negative.
Dar prudența este obligatorie în zilele noastre, având în vedere cum merg lucrurile în cealaltă parte a lumii cu foarfecele lui Donald Trump. Peste două săptămâni, decarbonizarea va fi discutată la Bonn, un alt moment pentru a avansa și a demonstra în mod concret conformitatea acțiunilor cu Acordul de la Paris din 2015.
Parlamentele naționale ar trebui să accelereze și să se îndepărteze de ritmul lent. Potrivit Confindustria, fiecare euro din cheltuielile publice pentru îmbunătățirea eficienței sistemului energetic generează 1,5 euro în creșterea ocupării forței de muncă, investiții, beneficii pentru mediu. Dacă utilizarea cărbunelui se oprește efectiv până în 20230, cererea internă ar putea crește cu peste 500 de miliarde de euro. Aceasta este panorama italiană. În Franța, guvernul tocmai a anunțat 20 de miliarde de euro pentru următorii 5 ani. Obiectivul ONU este 2050 cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de către cei care le produc.
Timpul poate fi, de asemenea, scurtat, evident. Când deputații au discutat rezoluția, ei au reamintit „progresul în sectoarele transporturilor și agriculturii, în comparație cu obiectivele pentru 2020”. Ușoare progrese, însă, din diverse motive: birocratice și de fond. Față de Conferința ONU de la Paris 2015, sunt cei cărora le este frică de un eșec imens și nu doar (încă o dată) pentru funcțiile de președinte al SUA. În joc sunt interese care influențează strategiile unui număr mare de țări.
Geopolitica este o chestiune complicată, dar singura modalitate de a continua să credeți în obiectivele schimbărilor climatice rămâne cea stabilită, care costă ani de muncă grea și mediere. Evident că e nevoie de bani. Chiar și la Strasbourg sunt convinși, unde au început să solicite băncilor și instituțiilor financiare să alinieze practicile de creditare și investiții în favoarea solicitanților. Problema este că timpii pentru obținerea de împrumuturi și credite trebuie să fie compatibile cu cele utile pentru reducerea poluării și a emisiilor nocive.
Pentru a-și reconverti echipamentele și a revizui ciclurile de producție, companiile au nevoie de timp și de certitudini economice. Băncile trebuie să fie pregătite. Companiile trebuie să planifice din timp. Planul național integrat pentru energie și climă, preconizat chiar de Uniunea Europeană, acționează în acest context foarte diferit. Italia se pregătește. Un studiu recent al Enea și Cnr a reunit macro-ariile peisajului energetic european într-o bază de date: surse tradiționale, surse regenerabile, stocare în cogenerare.
Nu trebuie subestimat, mai ales când ne gândim la datele care certifică că 9 din 10 oameni mor în fiecare an din cauza nivelurilor excesive de poluare. Prin urmare, referirea europeană la enciclica Papei Francisc este în regulă. Nu poate rămâne doar în premisele unei rezoluții, oricum perspectivă. Nici nu ar fi îmbucurător pentru un parlament care reprezintă 27 de țări.
