Criza economică globală văzută prin ochii celor care au trăit-o deja: „bunicii” noștri ai anilor ’30. Aceasta este propunerea Cineteca di Bologna care, pentru următorul festival Cinema Ritrovato, o expoziție internațională de filme restaurate de o frumusețe rară, a decis să dea spațiu secțiunii „După toamnă. Cinematograful și criza lui '29”. Poate fi o oportunitate de a ne privi cu ochii trecutului, de a plânge, dar și de a râde de frica de viitor care îi stăpânește mereu pe oamenii aflați în criză, de a reflecta asupra greșelilor și de a sta departe de ele, de a evidenția diferențele. . Pe de altă parte, dacă este adevărat, după cum prezice Prometeia, că criza va dura până în 2019, este mai bine să începem să ne scuturăm puțin de această frică și să profităm de oportunitatea cathartică oferită de evenimentul bolognez. Festivalul, curatoriat de istoricul de film Peter von Bagh, este programat în perioada 23-30 iunie, când va fi instalat marele ecran în aer liber în Piazza Maggiore, care atrage spectatori din toată Europa.
Începutul va fi dat de „David Golder”, de Jiulene Duvivier, din 1931, cunoscută în Italia cu titlul „Bata de joc a vieții”, un portret necruțător al unui industriaș evreu și al familiei sale, ascensiunea și căderea unui imperiu. Scenariul este preluat din romanul cu același nume al lui Irène Némiroski, publicat recent de Adelphi, artista care la 26 de ani era deja un scriitor consacrat și care la 39 de ani a murit la Auschwitz ca protagonistul evreu al filmului Harry Baur.
În afara metaforei, vorbește „Zeitprobleme: wie der arbeiter wohnt” (Germania 1930), un documentar al regizorului de origine bulgară Slatan Dudow. Titlul german este puțin înfricoșător, dar sunt doar 15 minute în care vorbim despre cum trăiau (prost) muncitorii vremii. Tot de Dudow, care a colaborat și cu Brecht și Fritz Lang, Cinema Ritrovato aduce o altă perlă, lungmetrajul intitulat „Seifenblasen” (Bule de săpun). Nu ne mai aflăm într-un mediu proletar, ci unul burghez și de data aceasta este un manager care este concediat și se trezește rătăcind într-o lume a valorilor efemere precum bulele de săpun.
Din cilindrul arhivei de film provine Castelul omului (Vicino alle stelle, USA/1933) de Frank Borzage (laureat al Oscarului în '27 cu „Seventh Heaven”) și o morală: „Speranța este adevăratul castel al unui om”, spune protagonistul și din moment ce este Spencer Tracy în debutul său, suntem înclinați să-l credem.
Evacuat și șomer la Viena, este protagonistul filmului Sonnestrahl (Viva la vita, Germania-Austria 1933), regizat de Paul Fejos, caz în care dragostea este un leac pentru toate bolile. Dar în rezumatul exclusivist este loc și pentru un film cu aromă antisemită care nu vine din Germania, ci din Suedia: Petterson & Bendel (traducere Petterson și asociații săi, 1933), de Per-Axel Brenner.
De către maestrul de cinema Mervin LeRoy („Quo Vadis”), cinemateca a ales Hard to Handle (The Business Gets Complicated, SUA/1933), în timp ce de Max Ophus (numele de scenă al lui Max Oppenheimer) puteți vedea Komedie om geld (The Jokes of money, Holland/1936), o denunțare necruțătoare a înșelăciunilor care stau la baza banilor și a mecanismelor sale de schimb, circulație și acumulare. Ophus este regizorul care a semnat La Ronde (din comedia lui Schnitzler) în anii ’50, poate din acest motiv iubit și de marele Stanley Kubrick. În sfârșit, o propunere italiană, pentru a zâmbi și a ne aminti cât de buni am fost: „Voi da un milion” de Mario Camerini, scenariu de Cesare Zavattini și interpretare de Vittorio De Sica. Suntem în 1937, vremurile sunt întunecate, dar ingeniozitatea este fără îndoială ascuțită.
Nu tot răul are o căptușeală de argint? Între timp, oportunitatea este tentantă: „al nostru este singurul festival care călătorește în spațiu – spune Gian Luca Farinelli, directorul Cineteca – pentru că filmele și spectatorii vin din toată lumea, dar și de-a lungul timpului, întrucât oferim filme fantastice. din trecut. Costul total este de 500 de mii de euro, dar returul pentru oraș între biletele vândute și activitățile conexe este de cel puțin trei ori mai mare.” Pe scurt, criza aduce și un pic de bani și oportunități.
