După cum a raportatISPI, Institutul de Studii Politice Internaționale, cel de-al XX-lea summit dintre Uniunea Europeană și China, care s-a încheiat la 16 iulie la Beijing, trebuie plasat în contextul celorlalte evenimente care au avut loc în timpul verii care au evidențiat schimbarea direcției în relațiile internaționale: pe de o parte, relațiile dintre Uniunea Europeană și SUA, pe de altă parte relațiile dintre UE și Asia de Est. Și în ciuda acordului finalizat la sfârșitul lunii iulie între Trump și Juncker, nu trebuie să ne ascundem de scenariul actual de tensiune între piețele europene și cele americane având în vedere amenințările cu tarifele la comerțul dintre cele două maluri ale Atlanticului. Chiar și summitul NATO din aceeași perioadă a reafirmat distanța dintre cei doi jucători politico-economici, odată cu creșterea acuzației președintelui Trump la adresa aliaților că ar fi exploatat până acum resursele SUA, fără a fi dispus la rândul său să cheltuiască cotele necesare către Atlantic. Alianţă. În paralel cu această deteriorare progresivă a relațiilor, în aceeași lună UE a parafat două acorduri importante cu Japonia: unul de natură economică (Acordul de parteneriat economic) și unul de natură geopolitică (Acord de parteneriat strategic), negociind în același timp marje suplimentare pentru îmbunătățirea relațiilor comerciale și economice cu China.
Cu toate acestea, relațiile statelor membre UE cu Beijingul nu sunt idilice. În acest sens, ISPI subliniază ambivalența relațiilor bilaterale alimentată de summitul 16+1 (care implică cele 16 țări din Europa Central-Est și China), desfășurat în aceeași perioadă, care pare să submineze coeziunea economică și politică a UE. , cu China aparent dispusă să se propună ca model alternativ de dezvoltare pentru țările din regiune. În ciuda acestor premise, cel de-al XX-lea summit UE-China a fost caracterizat de apropierea deosebită dintre China și UE. Iată, deci, cele trei teme care merită o atenție deosebită, deoarece reflectă relațiile prezente și viitoare de la baza Agenda strategică pentru cooperare UE-China 2020 semnat în 2013: securitate, comerț și infrastructură, mediu.
În ceea ce privește problema securității, UE a subliniat importanța colaborării pentru rezolvarea problemelor, precum neproliferarea, care ar putea destabiliza sistemul actual. Ambii actori și-au exprimat, de asemenea, dorința de a păstra acordul nuclear iranian, așa-zisul Planul comun de acțiune comun (JCPOA), demonstrând că au o agendă comună împotriva SUA. Aceasta evidențiază o schimbare progresivă a echilibrelor internaționale, Bruxelles-ul părând a fi orientat progresiv spre est în posibilitatea de a-și asuma un rol din ce în ce mai central în soluționarea tensiunilor regionale, din Orientul Mijlociu până în Coreea de Nord. În același timp, întotdeauna în ceea ce privește domeniul securității, China și UE și-au arătat disponibilitatea de a realiza o mai mare colaborare în domeniul pirateriei cibernetice și maritime. În primul caz, UE a subliniat relevanța și rezultatele obținute de grupul operativ cibernetic UE-China. În al doilea punct, problema pirateriei, UE pare să fie dispusă să consolideze cooperarea cu China pentru a desfășura operațiuni de ajutorare și de menținere a păcii în zonele cu risc.
Din punct de vedere comercial, evenimentul a fost important din cel puțin două motive: în primul rând, Bruxelles-ul încearcă să crească comerțul cu China, mai ales după impunerea de tarife de către președintele Trump, în timp ce, în același timp, UE încearcă să-și reglementeze comerțul comercial. relația cu Beijingul, astfel încât să impulsioneze o mai mare deschidere economică, care se poate traduce, de asemenea, într-un mai mare respect pentru regulile OMC și o mai mare protecție a proprietății intelectuale și a know-how-ului european. În acest sens, căutarea unei mai mari reglementări a relațiilor bilaterale servește atât actorilor pentru a sublinia importanța multilateralismului, cât și a instituțiilor care reglementează comerțul mondial, față de acțiunile protecționiste și unilaterale ale actualei agende americane. În acest sens, consolidarea relațiilor comerciale dintre Beijing și Bruxelles ar avea repercusiuni semnificative asupra proiectului de infrastructură al Noilor Drumuri Mătăsii (Inițiativa Belt and Road, BRI). De fapt, UE dorește să-și promoveze planul de investiții în așa fel încât să consolideze conectivitatea hardware și software între Bruxelles și Beijing la diferite niveluri de infrastructură: a se vedea în acest sens sectoarele maritim, aerian, terestre, energetic și digital. Apropierea celor doi actori este exemplificată în continuare de dorința de a implementa Planul de acțiune pe termen scurt al Platformei de conectivitate UE-China, a cărei sarcină este să consolideze legătura infrastructurală dintre China și Uniunea Europeană.
În sfârșit, iată mediul: în cadrul summitului din iulie, dorința de implementare a Acordurilor de la Paris privind clima, semnate în 2015, a fost reafirmată prin acorduri bilaterale succesive între Bruxelles și Beijing. Tot în acest caz, summitul UE-China stă în contrast deschis cu alegerile politicii externe americane, care au determinat SUA să părăsească acordurile de la Paris. Documentul comun al summit-ului a evidențiat voința de a implementa Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și de a dezvolta în continuare relațiile multilaterale pentru protecția mediului.
Prin urmare, summitul evidențiază dorința UE de a explora noi direcții diplomatice și economice, tot ca o consecință a schimbării de curs americane și a consecințe comerciale, economice și geopolitice că aduce cu sine. În același timp, potrivit analiștilor, faptul că China încearcă să se introducă în fricțiunile care s-au dezvoltat în cadrul scenariului politic european nu trebuie subestimat pentru a-și spori influența în regiune, în special cu țările din Centru. și Oriental, propunându-se ca o potențială alternativă de dezvoltare la modelul european comun. Cu toate riscurile care pot apărea la nivel politic și economic pentru viitoarele scenarii de integrare.
