Iarna, când este frig afară și trebuie să ieșim pentru acea comisie importantă, fără să ne gândim de două ori ne îmbrăcăm cea mai caldă haină și înfruntăm vremea rea. Deci, de ce nimeni nu s-a gândit vreodată să facă la fel cu propria casă? Fă-o să poarte o haină... de ce nu, chiar și cea roșie, cu glugă drăguță și puțin evazată... Parcă citești o carte de Gianni Rodari, dar de fapt haina energetică există deja și azi vorbim despre asta pentru că ultimei frontiere i s-a alăturat o companie italiană: Eni Versalis.
Sistemul compozit de izolare termică exterioară (ETICS) utilizat mai mult în străinătate decât în Italia, este un sistem compozit în care izolația (EPS) este fixată de perete cu un adeziv care garantează continuitatea termică între izolație și zidărie, în timp ce etanșarea mecanică este garantat în continuare prin dibluri speciale. Finisajul exterior, realizat aproape întotdeauna cu o tencuială care conferă peretelui un aspect tradițional, este întărit de o plasă din fibră de sticlă care „armează” sistemul, garantându-i rezistența la impact.
Dar de ce să îmbunătățim izolația termică? Pentru că ar însemna reducerea consumului în factură și, mai general, reducerea emisiilor de CO2 în mediu. Astăzi, când lumea construcțiilor are și obiectivul de a crea clădiri cu emisii zero până în 2020, o nouă provocare a venit să implice și materialele izolatoare, de la care, evident, se așteaptă mult. Cererea este dublă: pe de o parte dorim să obținem sisteme capabile să răspundă în mod adecvat cerințelor de reducere a consumului de energie, iar pe de altă parte solicităm acestor produse să-și păstreze proprietățile termice neschimbate în timp.
După cum am spus, noua frontieră este în întregime italiană. În Europa, cea mai răspândită soluție de izolare termică este polistirenul expandat (EPS), preferat față de alte soluții datorită durabilității sale economice și de mediu. De mulți ani, Eni Versalis este activă în producția de EPS cu produse marca Extir® și cercetările pentru a face polistirenul expandat mai eficient, limitând pe cât posibil pierderile de căldură, datează de acum zece ani. Deja în faza de cercetare, elementul care i-a frapat cel mai mult pe cercetători a fost schimbarea culorii. Adăugarea unui aditiv special care reduce transmiterea căldurii, de fapt, a făcut polistirenul gri. „Parcă am fi introdus o foaie de aluminiu în interiorul polistirenului”. Cu această imagine simplă, Gilberto Frigerio, șeful proiectului Extir® Galileo, rezumă toată munca depusă. Pentru o clipă, a fost un pic ca să te întorci la vechea casă a bunicii și să vezi cartonul din spatele caloriferului care servea să țină încăperea mai caldă. Poate că și de această dată, căutarea înțelepciunii populare a fost utilă pentru a face cercetarea să facă un mare salt înainte.
De pe site Eniday.
