„În această eră a rețelelor sociale, polarizarea este și mai puternică și este și mai dificil să scoți în evidență moderația și bunul simț. Dar nu ne săturam să încercăm, nu suntem în stare să ne oprim”. Luptătoare ireductibilă pentru democrație, Emma Bonino, liderul + Europa, se află și ea în primul rând în această campanie electorală pentru reînnoirea Parlamentului European. Și – după cum explică ea în interviul acordat FIRSTonline – este convinsă că + Europa, împreună cu democrații liberali europeni din Alde și grupul Macron, poate deveni adevăratul echilibru al echilibrului politic al Bătrânului Continent. Să auzim.
Europa este adevărata noutate a acestui tur electoral, dar ce rol ar putea juca în Europa în cadrul Alde?
„În primul rând, s-ar pune capăt unei anomalii, și anume lipsa unei delegații italiene în grupul liberalilor și democraților europeni, care își va schimba „denumirea companiei” în condițiile în care se vor alătura reprezentanții aleși ai En Marche. Va fi grupul determinant, deoarece cel mai probabil diarhia dintre populari și socialiști nu va mai avea un număr suficient. Și dacă în grupul cheie sunt reprezentanți italieni, treaba se schimbă firesc pentru țara noastră”.
În Italia a existat întotdeauna o lipsă a unui adevărat partid liberal și progresist. Cum ar putea +Europa să încerce să ocupe acest spațiu până de curând ocupat de Berlusconi, cel puțin în cuvinte?
„Este anomalia despre care vorbeam. Mulți ne-au criticat că am ales să mergem singuri la alegerile europene și să nu ne diluăm în partidul democratic, dar am făcut-o tocmai pentru a garanta alegătorilor italieni o ofertă politică care altfel nu ar fi existat și care, în schimb, este coerentă cu cea a multe țări europene”.
Există în Italia, dar și în lumea occidentală în general, o criză de neîncredere față de vechile clase conducătoare, nu doar de cele politice. Ce să le spun numeroșilor concetățeni care fac alegeri disperate votând pentru extremiștii și populiștii Ligii de Nord și, mai ales, celor care, neștiind să aleagă, se refugiază în a nu vota?
„Trebuie să le reamintim de responsabilitatea enormă a votului. Nu știu dacă ultimele alegeri electorale au fost făcute din disperare, sau mai degrabă ușor, cu ideea că, până la urmă, orice ai vota, lucrurile nu prea se schimbă. Aici, de data aceasta am văzut că se schimbă și cum, am observat acest lucru la fel ca britanicii care au votat (sau nu au votat) la referendumul Brexit. Și votând pentru cel mai rău, lucrurile se schimbă în rău”.
Cum putem satisface dorința de securitate a oamenilor, în special a celor care locuiesc în suburbii și se simt abandonați?
„Nevoia de securitate, de protecție, este o nevoie înnăscută și, ca atare, devine în mod regulat una dintre cheile pentru obținerea consensului electoral. Trebuie respectat, dar tocmai pentru că trebuie respectat, trebuie să evităm să ne batem joc de oameni, așa cum fac cei care hrănesc frici nefondate. Trăim într-o lume mai sigură decât cea pe care am moștenit-o. Cei care locuiesc în suburbii, mă gândesc la cei din Roma, dar discuția poate fi extinsă și în alte orașe, își vor aminti cum trăiau oamenii în aceleași locuri în urmă cu 50 de ani, care era nivelul de insecuritate socială la acea vreme. Mă tem mai degrabă că mai mult decât o problemă de securitate, cea dintre suburbii și centre urbane, precum și cea dintre oraș și rural este un decalaj cultural care se traduce prin disconfort existențial. Sentimentul larg răspândit în rândul celor care locuiesc în suburbii este că sunt două lumi, una din Serie A și una din Serie B care nu se pot întâlni, fără posibilitatea de a trece de la una la alta. Este un fenomen larg răspândit în tot Occidentul, așa cum o demonstrează fluxurile electorale din SUA și din multe țări europene, care însă nu se pot reduce la o problemă banală de securitate și poliție”.
Fără constrângeri europene și fără euro, după Salvini și, dincolo, tot după Di Maio, ne-ar fi mult mai bine. Dar pot cheltuielile publice cu adevărat să ne scoată țara din recesiune sau stagnare și să o pună la egalitate cu alte țări europene?
„Cheltuielile publice ar putea fi bagheta magică dacă resursele publice ar fi inepuizabile, și nu este. Într-adevăr, ideea că am putea cheltui și răspândi zeci de ani fără să ne îngrijorăm de „cine plătește” este motivul pentru care suntem reduși la starea în care ne aflăm. Aș fi mai degrabă preocupat să fac din Italia un loc atractiv pentru investiții private, pentru a face afaceri. În schimb, aducem în spatele Europei pentru productivitatea muncii. În acest context, ieșirea din euro ar fi cea mai rapidă modalitate de a ne reduce la nivelul unor republici sud-americane”.
Pentru a alunga acest guvern, ar fi +Europa dispus să se alăture unei coaliții care să includă cei 5 Stele?
"Nu. Cred că oricine face parte din problemă nu poate fi parte din soluție. Di Maio nu poate fi judecat după lucrurile pe care le-a spus în ultimele două săptămâni, uitând tot ce a spus până acum și, mai ales, uitând ce face de fapt. Mișcarea 5 Stele este coresponsabilă pentru 50 la sută din toate politicile acestui guvern”.
Până acum spread-ul ajunge la 300 de puncte, un nivel care reprezintă o alarmă serioasă. Dar pentru a convinge alegătorii, nu este suficient să scuturi spectrul catastrofei, trebuie să ai câteva idei pozitive pentru a convinge oamenii că abandonarea viselor și menținerea picioarelor pe pământ este de fapt mai convenabil și mai înțelept.
„Nu trebuie să te sături să spui asta. Pericolul pe care ne învață psihologia socială și, de asemenea, istoria, este că oamenii nu sunt dispuși să-și abandoneze cu ușurință ideile, mai ales atunci când sunt foarte „puternici” și extremiști, pentru că ar însemna să se pună în discuție. În această eră a rețelelor de socializare, despre care știu puțin, polarizarea este și mai puternică și este și mai greu să scoți în evidență moderația și bunul simț. Dar nu ne săturam să încercăm, nu suntem în stare să ne oprim”.
