Complexitatea crescută a schimbărilor de pe piața muncii nu este surprinsă pe deplin de indicatorii tradiționali bazați pe datele stocurilor. Tot din acest motiv, în ultima vreme analiza fluxului de date privind numărul de noi raporturi de muncă activate și încetate și asupra caracteristicilor acestora a căpătat o importanță din ce în ce mai mare.
Cu referire la țările UE-28 în ansamblu, imaginea care poate fi trasă dintr-o analiză inițială a fluxului de date este cea a instabilității crescute în relațiile de muncă: în medie, atât cele permanente, cât și cele cu normă întreagă sunt cu 20% mai mici decât în 2008.
Potrivit unora, flexibilitatea mai mare a relațiilor contractuale a avut meritul de a conduce la un indiciu de redresare a pieței muncii din Europa, în fața creșterii economice încă intermitente. Referirea este mai ales la cazul spaniol. Pe de altă parte, potrivit unor comentatori, creșterea contractelor de muncă temporare reduce motivația lucrătorilor de a investi în ei înșiși și, de fapt, reprezintă o frână a productivității.
În Italia, potrivit Ministerului Muncii, în perioada ianuarie-septembrie 2014 au fost activate 7.610.050 de noi raporturi de muncă, implicând 4.650.238 de lucrători. Aceasta indică faptul că au fost activate 1,64 contracte pentru fiecare lucrător. Tot pe parcursul primelor nouă luni ale anului 2014, numărul de contracte încetate a fost de 6.753.773, implicând 4.081.734 lucrători. Peste două treimi (68,8%) din noile relații activate sunt „pe durată determinată”, tip de contract în continuă creștere (62,9% din total în 2011). În aceeași perioadă de timp, noile contracte de muncă permanente au scăzut la 1.246.657 (16,4% din total, de la 17,7% în 2011).
Majoritatea contractelor încetate din Italia au vizat relații de muncă pe termen foarte scurt: în primele nouă luni ale anului 2014, mai mult de unul din trei contracte încetate (37,5%) au implicat relații de muncă cu o durată efectivă mai mică de 30 de zile, 15,2% din acestea au durat doar o zi, iar 16,1% între 4 și 30 de zile. Așa cum este firesc de așteptat, având în vedere durata efectivă estimată foarte scurtă, majoritatea încetărilor de raporturi de muncă au loc din cauza expirării contractuale (64,5%), în timp ce doar în 9,3% se întâmplă din cauza unei concedieri.
