Inovațiile tehnologice, precum roboții industriali sau tehnologiile blockchain, AI și IoT, sunt din ce în ce mai decisive în procesele de producție, atât de mult încât îi determină pe mulți analiști să emită ipoteza că ne aflăm în fața unei adevărate „noui revoluții industriale” în desfășurare. Oportunitățile oferite de noile tehnologii digitale schimbă nu doar subiectele implicate și obiectul tranzacțiilor comerciale, ci și modul în care sunt comercializate bunurile astfel produse. Dintre inovațiile tehnologice care au cel mai mare impact asupra proceselor de producție, raportate deFederația Internațională de Robotică, există utilizarea roboților industriali în companii, al căror număr de unități instalate la nivel mondial a crescut de la 178 la 290 mii între 2013 și 2018. Țările care, deja în ultimul deceniu, au cunoscut o utilizare mai mare a roboților în producție sunt Japonia și Coreea de Sud. Conform datelor Eurostat, în 2018, 7% dintre companiile din UE au folosit roboți industriali: ponderea crește la 25% pentru companiile cu peste 250 de angajați, în timp ce nu depășește 5% la IMM-uri. Țările UE cu cea mai mare prevalență a roboților industriali sunt Spania (11% dintre companii), Danemarca și Finlanda (10%). Italia este printre primele zece țări după gradul de penetrare, adică după numărul de roboți la mia de angajați: 8,7% dintre companiile cu peste 10 angajați folosesc roboți, un nivel care s-a triplat între 2009 și 2014. Dacă pentru IMM-uri ponderea este de 7,4%, pentru cele cu peste 250 de angajați ponderea urcă la 26,2%.
Studii recente ale OCDE și OMC au analizat unele dintre efectele acesteia, în special asupra modului în care actorii economici intră în fluxurile comerciale sau asupra gestionării costurilor de logistică și tranzacție. În special pentru sectorul agroalimentar, acestea au fost identificate potențial mare de reducere a costurilor asociate cu demonstrarea aderării la standardele din industrie sau a capacității de a livra rapid și eficient peste granițe. Un prim efect tangibil al transformării digitale este, prin urmare, o reducere a asimetriei informaționale în favoarea creșterii încrederii în rândul actorilor implicați în lanțul agroalimentar, atât publice, cât și private. Beneficiile afectează și unele noduri ale rețelei de producție în sine, cum ar fi industriile de prelucrare a alimentelor și comercianții finali, care sunt capabili să îmbunătățească planificarea logistică și să demonstreze conformitatea cu cerințele de durabilitate.
Dacă analizăm i date privind exporturile italiene actualizate până în noiembrie anul trecut, exporturile de mărfuri s-au contractat cu 4,2% față de luna precedentă din cauza cererii în general slabe, unde datele negative ale industriei construcțiilor navale cântăresc mai presus de toate, în timp ce doar tendința de scădere a mecanicii instrumentale, metalelor și electronicii influențează negativ rezultatul cu două puncte procentuale. Cererea din țările UE rămâne timidă, cu singurele excepții venind din Franța (+2,3% între ianuarie și noiembrie) și Regatul Unit (+5%), unde produsele farmaceutice sunt în creștere puternică. Ușoară contracție în Germania și Spania (prima și a patra piață de destinație pentru exporturile italiene). În zona non-UE, cererea pozitivă din Japonia, Elveția și SUA a fost confirmată; semnale bune și din țările ASEAN (+6,1%) și Rusia (+4,5%). Exporturile către China și Mercosur au scăzut. Vânzările către Moscova cresc într-un ritm bun, susținute mai ales de produse farmaceutice (+138% față de anul trecut în primele unsprezece luni din 2019), de inginerie mecanică și de produse metalice. Exporturile către SUA continuă să se extindă datorită performanțelor pozitive în aproape toate sectoarele, cu excepția sectorului auto: acesta din urmă, împreună cu trenurile și materialul rulant, sunt în schimb singurele sectoare de bunuri de investiții în care exporturile italiene către Mercosur sunt în creștere, în timp ce produsele alimentare (-6,1%) și substanțele chimice (-2,4%) cântăresc negativ.
În ceea ce privește principalele grupări de industrii, bunurile de larg consum se confirmă ca fiind cele mai dinamice (+8,4% în primele unsprezece luni), datorită mai ales bunurilor de durabilitate (+9,9%); creșterea exporturilor de bunuri de larg consum rămâne moderată și în scădere (+1,6%). După buna performanță din octombrie, exportul de bunuri de capital revine în declin (-1,5%), care continuă să fie afectat de incertitudinea situației globale. Încă o dată, vânzările transfrontaliere în sectorul farmaceutic au fost foarte pozitive cu performanțe excelente atât pe piețele avansate (în special Germania, SUA și Japonia), cât și pe cele emergente (China și India mai ales). Produsele metalice au evoluat și ele bine, în scădere pe piețele europene, dar impulsionate de zona non-UE (Elveția, Turcia, Japonia și India). Pe de altă parte, exporturile italiene de autovehicule au scăzut, cu performanțe deosebit de negative în China, Germania, Spania și SUA.
În acest scenariu,Observatorul Smart AgriFood del Polimi și Agrifood Monitor de la Nomisma au efectuat sondaje privind aplicarea soluțiilor 4.0 în peste o mie de întreprinderi agricole italiene: aproximativ jumătate dintre respondenți au declarat că folosesc din ce în ce mai mult tehnologiile digitale pentru a controla costurile și a crește producția. Cele mai frecvente instrumente digitale se traduc în platforme online, datorită cărora operatorii pot: să urmărească procesul de producție și respectarea standardelor de calitate și fitosanitare, să primească informații actualizate cu privire la metodologiile și certificările cerute de reglementări, să intre în contact cu alți potențiali parteneri. În plus, blockchain-ul se răspândește din ce în ce mai mult ca instrument digital pentru a crește siguranța alimentară și trasabilitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare. Disponibilitatea imediată a unor cantități mari de date referitoare la produse și tehnologii IT avansate pentru a le procesa într-un timp scurt, apoi, eficientizează procedurile vamale prin facilitarea schimburilor: conform datelor UNESCAP, timpii și costurile exporturilor asiatice au fost astfel reduse cu 44% respectiv 33%: acest aspect apare destul de relevant în caz specific al sectorului agroalimentar, care, pe de o parte, este supusă unor standarde stricte și, pe de altă parte, este deosebit de sensibilă la vremuri, datorită caracterului perisabil al produselor comercializate. In orice caz, majoritatea fermierilor italieni intervievați nu investesc în instrumente inovatoare din cauza lipsei de resurse și a scepticismului încă larg răspândit cu privire la avantajele reale și potențialul care decurg din achiziția și interpretarea datelor.
