Bitcoin și criptomonede, asta crede Nobel Paul Krugman

Despre Krugman

Nu există puține argumente în legătură cu faptul că Paul Krugman este unul dintre cei mai mari experți economici ai timpului nostru. Pe un raft din casa lui din Princeton se află placa care atestă premiul Nobel pentru economie. „New York Times” îi rezervă în fiecare săptămână un spațiu generos. Articolele sale sunt oferite și în mandarină și spaniolă. Dar este ceva…

După cum obișnuia să spună prietenul meu Gerald Goodman, matematician haos, „Există ceva despre jazzul englezesc care nu mă convinge”. Și cu siguranță este și în Krugman.

Mi se pare că pozițiile voastre politice uneori vă estompează gândirea științifică. O atitudine aproape sovietică. De exemplu, mi se pare cu adevărat exagerată obsesia lui aproape maniacă pentru Trump și deriva populistă a Partidului Republican, fapte care pot fi îngrijorătoare, dar care se întâmplă într-o democrație bipolară care suferă de o criză de legitimitate.

O anumită orbire

Până la urmă se întâmplă ca prin lupta împotriva componentelor unui sistem sau a chiriașilor unei instituții cu arme reci, să ajungem să sfâșiem instituția și sistemul însuși în bucăți.

Krugman, precum și alți cronicari ai „New York Times” (în special componenta feminină), sunt orbiti de trumpism și, ca și Polifem, aruncă bolovani la întâmplare. Cineva lovește, ca focul prietenesc, ținta greșită.

Este o orbire care îmi amintește de aceea a anumitor editorialiști și intelectuali italieni față de Silvio Berlusconi. Deja Luigi Zingales, chiar pe „New York Times”, îi avertizase pe liberalii și democrații Americii să nu cadă în aceeași eroare față de Trump ca și colegii lor italieni față de Berlusconi. Cuvinte în vânt.

Acum, Krugman îl iubește pe Joe Biden, care cu siguranță se descurcă bine, chiar dacă Larry Summers pare să aibă unele îndoieli în acest sens. Să sperăm că Summers greșește în special în privința inflației, de care nimeni nu simte nevoia.

Narațiunea criptomonedelor

Cu privire la subiectul fierbinte al criptomonedelor, Krugman a scris unul dintre cele mai clare - deși parțial acceptabile - lucruri pe care le-a citit în ultima vreme.

Datorită extinderii și ramificațiilor sale, fenomenul criptomonedelor și blockchain, care revine ciclic in voga, este ceva cu adevărat greu de înțeles: implicațiile și aplicațiile sale sunt prea multe. Este ca și cum, într-un roman de Dostoievski, firul s-ar fi pierdut (poate pentru că autorul însuși îl pierde...).

Aceasta poate fi frumusețea citirii lui Dostoievski, dar nu cred că este frumusețea ficțiunii cu criptomonede. Criptomonedele, care ar putea revoluționa lumea banilor, se fac înțelese până la un anumit punct, apoi intră într-un fel de mlaștină din Baskerville, unde „se scufundă” și se pierd din vedere.

Krugman însuși susține că există multă obtuzitate în jurul acestui subiect, atât de mult încât și-a intitulat discursul în „New York Times” pe care vi-l propunem acum: Technobabble, Libertarian Derp și Bitcoin. Pentru a-l citi va trebui să investești doar cinci minute.

Un ultim lucru: Krugman greșește adesea, chiar dacă nu va recunoaște niciodată.

___________________________________________

Techno supercazzole, prostii libertariene și Bitcoin

de Paul Krugman

Povestea până acum…

Unii cititori mi-au cerut să vorbesc despre Bitcoin și alte criptomonede, ale căror fluctuații au dominat știrile pieței financiare în ultima vreme. „V-ar deranja să ne spuneți ce este și ce se întâmplă?”

Ei bine, pot să vă spun ce este. Ceea ce se întâmplă este, însă, mai greu de explicat.

Povestea de până acum: Bitcoin, prima și cea mai cunoscută criptomonedă, a fost introdusă în 2009.

Folosește o cheie criptografică, similară cu cele utilizate în codurile greu de spart – de unde „cripto” inițial – pentru a stabili lanțuri de proprietate în token-uri (pachete de informații) care dă dreptul deținătorilor lor actuali de a fi... ei bine, proprietarul acelor jetoane. Și astăzi folosim Bitcoin pentru a cumpăra case și mașini, pentru a plăti facturile, pentru a face investiții în afaceri și multe altele.

Dacă 12 ani ți se par puțini

oprire! oprire! De fapt, nu facem niciunul dintre aceste lucruri. Doisprezece ani mai târziu, criptomonedele nu joacă aproape niciun rol în activitatea economică normală. Am auzit de utilizarea lor ca mijloc de plată – pe lângă tranzacțiile speculative – aproape exclusiv în asociere cu anumite activități ilegale, precum spălarea banilor sau, chiar, răscumpărarea în Bitcoins plătită hackerilor pentru a debloca Conducta Colonial.

Doisprezece ani sunt a eon în domeniul tehnologiei informaţiei. De asemenea Venmo, pe care îl pot folosi pentru a-mi plăti factura la restaurant, pentru a cumpăra fructe proaspete de la chioșcul de alături și multe altele, a fost introdus în 2009.

Apple a introdus prima generație de iPad în 2010. Zoom a intrat în uz în 2012. Când o tehnologie devine vârstnic ca și cea a criptomonedelor, ne așteptăm să fi devenit parte din structura vieții de zi cu zi sau să se fi dispărut.

Ce rost are această tehnologie?

Dacă oamenii normali, care respectă legea nu folosesc criptomonede, nu este din lipsa de efort din partea inventatorilor și susținătorilor lor. Multe ore de muncă au fost petrecute și bine plătite pentru a încerca să dezvoltăm o „aplicație ucigașă”, care ar putea introduce în cele din urmă Bitcoin, Ethereum sau altă monedă sau platformă în uzul nostru zilnic.

Am participat la numeroase întâlniri cu pasionați de criptomonede și/sau blockchain, pentru a înțelege conceptul din spatele acesteia. În aceste întâlniri eu, dar și alții, am întrebat mereu, în cel mai politicos mod posibil: „Ce problemă rezolvă această tehnologie? Ce face că alte tehnologii, mult mai ieftine și mai ușor de utilizat, nu pot face la fel de bine sau mai bine?”

Inca nu am primit un raspuns clar si satisfacator.

Poate are sens

Cu toate acestea, investitorii continuă să plătească sume uriașe pentru jetoanele digitale. Valorile criptomonedelor majore fluctuează sălbatic – Bitcoin scade cu 30% dimineața pentru a recupera apoi majoritatea pierderilor după-amiaza. Singular, nu-i așa?

Valoarea combinată a depășit, totuși, uneori 2 trilioane de dolari, mai mult de jumătate din valoarea întregii proprietăți intelectuale deținute de întreprinderile americane.

De ce există oameni dispuși să plătească sume mari pentru bunuri care nu par să genereze bogăție? Răspunsul, desigur, este că prețurile acestor active continuă să crească, astfel încât investitorii timpurii au făcut mulți bani, iar succesul lor continuă să atragă noi investitori.

O schemă Ponzi?

Toate acestea vă pot aminti de o bule de acțiuni, sau poate de o schemă Ponzi - bulele de acțiuni sunt, de fapt, scheme Ponzi naturale. Dar ar putea o schemă Ponzi să continue atât de mult?

Într-adevăr, da: Bernie Madoff își conduce escrocheria de aproape două decenii și ar fi putut continua și mai mult dacă nu ar fi intervenit criza financiară.

Acum, o schemă Ponzi de lungă durată necesită povestire – iar povestirea este locul în care criptomonedele excelează cu adevărat.

În primul rând, susținătorii criptomonedelor sunt foarte buni la techno-superbuzzers: folosesc terminologie arcană pentru a se convinge pe ei înșiși și pe alții că oferă o nouă tehnologie revoluționară, chiar dacă blockchain-ul este acum destul de vechi după standardele computerelor și nu este încă exprimat în unele convingătoare. utilizare.

O glumă libertariană

În al doilea rând, există un element puternic de vorbărie libertariană. Acestea sunt afirmații precum că banii fiat, adică banii emiși de guvern care nu sunt susținuți de rezerve, se vor prăbuși peste noapte. Este adevărat: Marea Britanie, a cărei monedă era încă puternică ultima dată când am verificat, a ieșit din standardul aur în urmă cu 90 de ani.

Dar cine îi ține evidența?

Având în vedere toate cele de mai sus, criptomonedele sunt sortite să se prăbușească mai devreme sau mai târziu? Nu neaparat. Un fapt îngrijorător chiar și pentru scepticii criptomonedei ca mine este cât de constant aurul continuă să fie o marfă foarte apreciată.

Analogia cu aur

La urma urmei, aurul suferă aproape de aceleași probleme ca și Bitcoin. Poate fi considerat bani, dar îi lipsește orice atribut pentru a fi o monedă utilă: nu poate fi folosit pentru tranzacții (încercați să cumpărați o mașină nouă cu lingouri de aur) iar puterea sa de cumpărare este extrem de instabilă.

Astfel, când John Maynard Keynes a definit standardul de aur ca a relicvă barbară (relicvă barbară) în 1924, nu s-a înșelat. Dar mistica metalului și aprecierea lui continuă să trăiască. Este de imaginat ca una sau două criptomonede să atingă cumva o longevitate similară?

… până la un anumit punct

Poate nu. În primul rând, guvernele sunt conștiente de faptul că criptomonedele sunt folosite de actori foarte răi. Guvernele ar putea apoi să ia măsuri în privința criptomonedelor pe care, în amploare și în profunzime, nu le-au luat niciodată în comerțul cu aur.

Mai mult, proliferarea criptomonedelor poate împiedica oricare dintre ele să obțină statutul semi-sacru pe care aurul îl deține în mintea nenumăraților comercianți.

Vestea bună este, în sfârșit, că nimic din toate acestea nu contează cu adevărat. Deoarece Bitcoin și rudele săi nu au reușit să îndeplinească niciun rol economic semnificativ, ceea ce se întâmplă cu valoarea lor este fundamental irelevant pentru cei dintre noi care nu sunt implicați în jocul criptomonedei.

___________________________________________

De la: Paul Krugman Technobabble, Libertarian Derp și Bitcoin, The New York Times, 20 mai 2021

Paul Krugman, editorialist pentru „New York Times” din 2000, este profesor distins la City University of New York Graduate Center. A câștigat Premiul Nobel pentru Științe Economice în 2008 pentru munca sa privind comerțul internațional și geografia economică. @PaulKrugman