BIAF: lucrare rară „Hristos în Pietate” de Giovanni della Robbia

Obiect rar, care constituie o achizitie importanta in corpus de noi lucrari de referit lui Giovanni della Robbia - după cum arată cu ușurință comparația cu figurile vii și savuroase care animă predela Nașterii de astăzi în Bargello, modelate în 1521, aceasta este, fără îndoială, liniște neobișnuită, sugestivă, în teracotă smălțuită, înfățișând pe Hristos în Pietate printre cei îndoliați înconjurat de simbolurile Patimilor: admirabil în repropunerea unui retablo de dimensiuni reduse și în condensarea în iconografia atât de devotată în ostentația simbolurilor mântuirii, o tradiție figurativă a goticului târziu care este proiectată din Pietà de Lorenzo Monaco la Galleria dell'Accademia din Florența la începutul secolului al XVI-lea.

O imagine pe care ne-o putem imagina ținută cândva în mâinile unui om al bisericii în timpul meditațiilor sale asupra suferințelor lui Hristos, descrisă punctual cu o viuitate narativă tocmai pentru a însoți reflecția și suspendate pe cer ca și cum ar fi o apariție. Pacea, cu o gaură în vârf făcută după tragere și care are pe spate o inscripție cu cerneală din secolul al XIX-lea, netezită și rotunjită la margini, cu referire la Luca della Robbia, este în stare bună, cu excepția unor așchii modeste de pe margini și de pe fruntea lui Hristos și a Sfântului Ioan și a unor căderi în figura îngenunchiată din stânga. Neobișnuite în producția Della Robbia, simbolurile Patimilor care ar putea avea un precedent în extraordinarul altar de marmură al capelei Corbinelli (aproximativ 1490-1492) din Santo Spirito din Florența de Andrea Sansovino, unde în pilaștri apar agățați de panglici cu un joc iluzionistic extraordinar și bizar, sunt atestate în altarul monumental al Vizitei dintre Sfinții Sebastian și Rocco (după 1524) de Giovanni della Robbia la Lamporecchio (Gentilini 1992, p.323). Cam în aceeași trecere a anului, în jurul anului 1530, ele apar și în arcul altarului Renacavata, lângă Camerino, înfățișând Madona cu Pruncul dintre Sfinții Francisc și Agnes, modelat de Santi Buglioni poate cu ocazia întemeierii mănăstirii capucinilor. (Santarelli, 1998).

Tocmai prezența atât de vizibilă în această lucrare a simbolurilor Patimilor lui Hristos, cel puțin în acest caz concret, pare să reflecte o formă preferată de devotament și în strânsă relație cu spiritualitatea capucină, atestată încă de la Constituțiile Albacinei: „că călugării nu țin în chilia lor figuri curioase, ci niște sărmani, sau vreo troiță, sau vreo altă cruce simplă cu tainele Patimilor, precum sulița, buretele, cuiele.".
În sfârșit, trebuie amintit că în contextul producției în teracotă smălțuită, încă în Santi Buglioni, în noiembrie 1553, starețul Badiei Florentine a comandat două mese pierdute pentru biserica Croce dell'Alpe de lângă Cutigliano din Pistoia, ambele cu, în rame, simbolurile Patimilor: o Pietate și sfinți”co stâlpi cornișă și pre- din co trofeele patimii, și un Hristos răstignit înconjurat de o podoabă de trofee ale patimii” (Gentilini, 1992, p. 441). Din textul lui Alfredo Bellandi.