Din nou planul industrial al FCA, cel mai recent de Sergio Marchionne, alla formarea noului guvern, până la noile provocări ale sindicatului care au fost discutate în diverse mese de la Festivalul de Economie de la Trento, care s-a concentrat tocmai pe tema „Tehnologie și muncă”. Marco Bentivogli, secretar general al Fim Cisl, sindicatul metalurgiști Cisl, își ilustrează liniile directoare către FIRSTonline plecând de la un punct fix: „Tehnologia este o valoare și nu este adevărat că nu este neutră. Este, pentru că încorporează valorile celor care îl folosesc, întruchipează valorile celor care îl produc: dacă va crea sau nu inegalități depinde de noi și de cum îl folosim. Dar este timpul să spun destule despre tehnofobie: în multe fabrici pe care le vizitez, lucrătorii înșiși concurează pentru a încerca noile sisteme. Tehnologia le poate îmbunătăți condițiile de muncă și, mai ales, productivitatea”. Trebuie doar să știi să-l folosești în mod corect, dar asta necesită o revoluție culturală, chiar și pentru sindicat. Aici pentru că.
Cele mai recente date economice arată că industria italiană a reluat și că cifra de afaceri va reveni la nivelurile de dinainte de criză în 2019, dar că ocuparea forței de muncă este încă departe de cea din 2007. Și în Italia investim din ce în ce mai mult în robotică. Este munca în fabrici în pericol?
„Absolut nu: tehnologia a produs întotdeauna mai multă muncă decât a eliminat. Dacă ne uităm la unele dintre cele mai tehnologice țări din lume, precum Coreea de Sud, Japonia, Germania, acestea au rate ale șomajului de aproximativ 3%. Dacă ne este greu să creștem și să angajăm, este pentru că lipsește cultura industrială și investițiile, dar nu este vina tehnologiei. Există deja infrastructuri digitale și economice care vor schimba viața oamenilor. Adevărata provocare este modul în care țara este candidată pentru a merge spre schimbare. O țară serioasă își construiește în sine capacitatea de a anticipa ceea ce este necesar: noi, ca și Fim-Cisl, în ultimul contract național am câștigat dreptul subiectiv la formare, adică pe lângă salariu, pregătirea trebuie garantată tuturor și trebuie să fie intersectia dintre nevoile firmelor si construirea competentelor muncitorilor necesare satisfacerii acestora. Acesta este motivul pentru care sunt necesare rețele larg răspândite în care oamenii se pot recalifica și reloca. În timpul crizei, sindicatul a trebuit să protejeze oamenii, dar acum ne angajăm să ridicăm oamenii și abilitățile lor pentru a-i face mai puternici în cadrul acestei mari schimbări. Vrem să rămânem în viitor, iar tehnologia este un mare aliat pentru umanizarea muncii și pentru eliberarea oamenilor să muncească. De exemplu, și prin smart working, care este un instrument care funcționează și care este posibil datorită tehnologiei”.
În opinia dumneavoastră, cum ar trebui să accepte sindicatul această nouă provocare?
„În toate problemele noi este necesar să se utilizeze instrumente noi și din punct de vedere sindical. În FCA în 2006, când a început prima implementare tehnologică, sindicatul s-a autoproclamat gândindu-se că era deja protejat de acordul istoric din 1971 care prevedea asistența delegatului atunci când tehnicienii companiei analizau timpii și metodele ciclurilor de lucru. Nu s-a înțeles însă că în noua fabrică acel acord era inutil pentru că organizația fordistă eșuase. Prin urmare, este necesar să ne eliberăm de acea cultură nesănătoasă a celor care, din motive politice, aproape au nevoie să înfățișeze fabrica ca pe un loc infernal, investind în furia oamenilor pentru a atinge obiectivele electorale fără să-și dea seama că atunci aceiași oameni s-au refugiat în altă parte, după cum o demonstrează ceea ce asistăm astăzi”.
Ai experimentat deja ceva nou în acest sens?
„Da, din nou în FCA, de exemplu, am făcut o cercetare, odată ce s-a numit ancheta muncitorilor, împreună cu Politehnica din Torino și în acea cercetare a reieșit modul în care muncitorii manifestă dorința de implicare cognitivă mai mare. Mulți dintre ei concurează pentru a experimenta lucruri noi. Tehnologia poate fi marele nostru aliat în îmbunătățirea sănătății lucrătorilor și nu putem ignora faptul că lăsarea în urmă a unui loc de muncă obositor, și datorită utilizării în sine a tehnologiei, este o cucerire sindicală. În fabricile FCA, tehnologia a făcut posibilă îngrijirea ergonomiei astfel încât mașina să alunece de-a lungul liniei de asamblare, să se ridice, să coboare și să se rotească în funcție de caracteristicile fizice ale lucrătorului. A avea grijă de ergonomie nu înseamnă doar a avea grijă de bunăstarea lucrătorului, ci este și modalitatea de creștere a productivității, care este o altă problemă fundamentală. O fabrică care stoarce muncitorul și nu produce la maxim nu are viitor. Trebuie să creăm fabrici inteligente și să construim un ecosistem 4.0: în acest ecosistem, pregătirea este fundamentală și omul este în centru”.
Apropo de FCA, pe XNUMX iunie Sergio Marchionne are și-a prezentat cel mai recent plan industrial în calitate de director general, cel care urmărește eliminarea datoriilor și investiții ulterioare pentru mașina electrică și produse noi. Ai fost prezent la FCA Investor Day din Balocco: ce impresii ai avut?
„Aspectele pozitive sunt cele ale electrificării și noilor produse: ideea de a abandona piața de masă este una bună, pentru că până acum marjele pieței de masă sunt puțin peste câteva zeci de euro. Si anularea datoriilor, care va avea loc in aceasta luna, este buna. Există însă câteva puncte critice: de exemplu, lipsesc locațiile pentru investiții, știind exact în ce unități vor fi realizate. Nu există pericolul ca acestea să nu fie făcute în Italia, dar planul în acest sens nu este foarte precis: scopul trebuie să fie revenirea la ocuparea deplină a forței de muncă. Cealaltă problemă critică este cea a strategiei alianțelor mari: FCA este un grup mare la nivel global, dar probabil că trebuie să ia în considerare extinderea pentru a face față mai bine tuturor noilor provocări”.
Printre noutățile acestor zile se numără și nașterea noului guvern, după aproape trei luni de travaliu. Ce așteptări ai de la noul Executiv cu stea?
„O voi măsura intrând în meritele problemelor concrete. Deocamdată pot să spun doar că nu mă deranjează comasarea celor două ministere, Dezvoltare Economică și Muncă. Cu toate acestea, contractul guvernamental este îngrijorător: nu există aproape nimic despre muncă și industrie, într-adevăr, există un sentiment antiindustrial care stau la baza emerge. Intențiile exprimate în problema Ilva mărturisesc și acest lucru: Italia este o mare țară producătoare care are o nevoie vitală de oțel și nu își permite să-l importe. Problema nu este doar aceea, deja foarte importantă, a celor 20 de muncitori care și-ar risca locurile de muncă, ci afectează și viitorul industrial al țării. Și nu este adevărat că oțelul poluează neapărat: citez, printre multele posibile, exemplul virtuos al Austriei”.
Ministrul Dezvoltării Economice și Muncii, Luigi Di Maio, a spus în mod explicit în trecut că dorește să desființeze sindicatele și să favorizeze negocierea directă pentru lucrători. Și el este, de asemenea, susținătorul venitului de bază. Ce crezi?
„La prima întrebare, sunt pe jumătate de acord cu el. Evident nu pe faptul desființării sindicatului, dar da pe negocierea directă. Totuși, de fiecare dată când a venit să se voteze prevederea în Parlament, Mișcarea 5 Stele nu a răspuns prezent: legea Ichino, care prevedea și asta, este încă în sertar. După cum știți, sunt împotriva venitului de bază: nu-mi pot imagina o lume în care să lucreze din ce în ce mai puțini oameni și din ce în ce mai mulți oameni să rămână „pe bancă”, ca să folosesc jargonul sportiv”.
În fața nașterii primului guvern populist din Italia, apare limpede lipsa unei opoziții democratice puternice care să servească la echilibrarea puterilor în sistemul politic: sunt cei, precum fostul ministru Calenda, care susțin că ar trebui să fie un front vast. a creat opoziție republicană în apărarea Constituției și a Italiei în Europa. Care este opinia ta?
„Am un alt loc de muncă, așa că nu comentez acest tip de propunere. Totuși, spun că cea mai puternică alternativă la populism, care din păcate a fost alimentată și de unele sindicate care au rămas statornice cu bannerele articolului 18 și ale legii Fornero, este popularismul, adică construirea de proiecte de schimbare a societății care sunt populare și populare. care nu se uită la scărpinatul pe burtă oamenilor, dar care își folosesc conștientizarea și participarea. Același lucru, dacă vreți, este valabil și pentru sindicat. Sunt împotriva sindicatului care pune veto asupra proceselor de reformă: o reformă este bună nu dacă îi mulțumește pe muncitorii în cauză, ci dacă îi implică și îi angajează să îmbunătățească productivitatea sau calitatea serviciului, în funcție de sectorul despre care vorbim. Elevii, nu profesorii, trebuie să fie în centrul reformei școlare. Pacienții, nu medicii și asistentele, trebuie să fie plasați în centrul unei reforme în sănătate”.
Revenind la subiectele abordate în Trento, există și cea a lucrătorilor gig economy: călăreții diverselor Deliveroo, Foodora, Glovo, de exemplu. Se vorbește mult despre lipsa de protecție a acestor lucrători, care încă reprezintă un procent mic, dar sunt din ce în ce mai mulți. Tito Boeri, directorul științific al Festivalului, a lansat propunerea pentru un salariu minim legal. De acord?
„Marea problemă este zdrobirea pe care o trăim în Italia, așa-numita autostradă bicoloră: fie lucrători independenți, fie angajați. E-lucrătorii nu sunt nici: clasificarea lor ca angajați ar distruge companiile care îi angajează, clasificarea lor ca lucrători independenți i-ar priva de orice protecție. Trebuie să ne gândim la noi protecții, dar sindicatul trebuie să-și schimbe atitudinea: negocierea colectivă la scară largă nu trebuie să se transfigureze pentru a intercepta acești lucrători, ci mai degrabă trebuie să schimbe caracteristicile negocierii pentru a aborda problema într-un mod specific și a gândi la realitatea. protectii. Propunerea lui Boeri trebuie evaluată, îmi place mai mult cea a profesorului Michele Faioli, care prevede patru planuri de protecție a lucrătorilor de pe platformele digitale”.
