„Permiteți-mi să sugerez un titlu pentru acest interviu: „Nu mai înțelegeți nimic!”. În lunga sa carieră jurnalistică, Roberto Beccantini a văzut (și continuă să vadă) mii de meciuri, dar reușește totuși să fie uimit de scandalurile legate de lumea fotbalului. „Nu este niciodată plictisitor”, a spus el oftând când i-am cerut acest interviu, în care a alunecat într-unul dintre cele mai fierbinți momente ale momentului: problema stadionului, care a explodat după decizia judecătorului sportiv Tosel de a închide San Siro pentru Milano- Udinese.
În aceste zile se vorbește mult despre discriminarea rasială și teritorială: ce părere aveți?
„Suntem țara exceselor, mai întâi miile de toleranță și apoi sub zero. În cazul Milan-Udinese, urechile teritoriale intră în grădina zoologică parajuridica noastră. De fapt, mi se pare că Galliani nu contestă cântările în sine, ci mai degrabă că nici un ziar sau TV nu le menționase înainte de sentință. Nu se poate ocoli, fenomenul rasismului trebuie combătut, până la urmă sunt legi inspirate de UEFA. Tosel este cel mai putin vinovat, aplica doar ce scrie pe hartie. Mărturisesc că, cu ceva timp în urmă, m-a avertizat că în curând va izbucni un zgomot”.
Da, și cu siguranță distanța pe care Platini a luat-o de conceptul de discriminare teritorială nu ajută la calmarea spiritelor...
„Ce vrei să-ți spun, Platini e deștept. Cand este in Franta vorbeste franceza, de indata ce ajunge in Italia devine italian. Dar apoi, în competițiile europene, stadioanele au fost închise, după cum a putut constata Lazio. Daca citesti cu atentie regulamentul UEFA, vei observa ca exista o anumita libertate de manevra si este normal ca fiecare tara sa se adapteze dupa propriile nevoi. În Scoția, de exemplu, corurile care amintesc de religie, o temă profund simțită în acele părți, sunt interzise. Am inclus teritoriul, uitând poate țara în care trăim, alcătuit din multe mici rivalități de la regiune la regiune. Și atunci suntem emoționați, nu acceptăm propoziții”.
Este un sentiment comun că această poveste nu se va încheia aici. Nu întâmplător se vorbește deja despre un Consiliu Federal care să modifice legea.
„Să nu uităm că Milano a luat măsuri, de fapt, chestiunea a devenit o chestiune de Consiliu Federal. Veți vedea că va ieși în mod italian, adică oferindu-i judecătorului sportiv posibilitatea de a nu folosi neapărat satarul. Să spunem așa: când vrea Tosel, poate închide ochii, sau mai bine zis urechea”.
O temă veche a fotbalului nostru a revenit în știri zilele acestea: relația dintre cluburi și ultrași.
„Nu am nimic împotriva ultrașilor cinstiți, a celor care își susțin echipa în mod corect și într-adevăr spun că uneori anumiți jurnaliști și manageri sunt mai răi. În Italia, însă, sunt prea multe situații off-limits, îmi vine în minte exemplul lui Brescia, forțat să renunțe mai întâi la Gallo și apoi la Giampaolo, deși din diferite motive. Aceste noduri ar trebui tăiate, dar nimeni nu o face pentru că până la urmă relația strânsă este convenabilă și pentru cluburi. Nu văd o dorință reală de a învinge rasismul, într-adevăr este relativ relativ”.
Apropo de ultrași: Hotărârea lui Tosel a reușit să creeze o adevărată alianță între curbe. Ce crezi că se va întâmpla imediat după pauză?
„Mărturisesc că sunt foarte curios. După ce i-am văzut pe napolitani insultându-se spunându-se coleric, nu m-ar mira să-i aud pe fanii lui Juventus lăudându-i pe Heysel și pe cei din Torino de la Superga. Anumite lucruri se întâmplă doar aici, până acum adevărata revoluție este normalitatea”.
O considerație a multora este că atunci, în cele din urmă, vor fi mai presus de toate fanii respectabili cei care vor pierde. Nu există riscul ca acest regulament să îi scoată definitiv de pe stadioane?
„Stadioanele au fost epuizate de televizoare, care însă nu există doar în Italia. Problema este că în loc să creăm stadioane-saloane, noi am creat stadioane-saloane. Facilitățile noastre sunt vechi, învechite, fanilor le este foarte greu să meargă acolo acum și nu e doar o chestiune de prețuri pentru că, pe acestea, suntem pe linia altor țări. Între cardul de fan și vremuri imposibile a devenit foarte complicat să mergi pe stadion, pe asta sunt de acord cu ultrașii. Revenind la întrebare, este clar că partea sănătoasă a suporterului va fi lovită pe nedrept, dar așa funcționează răspunderea strictă, și nu doar în fotbal. După 11 septembrie, de fiecare dată când iau un avion, sunt dezbrăcat, dar nu am nimic de-a face cu atacurile. Pentru a-l parafraza pe Winston Churchill, răspunderea strictă este cel mai rău dintre toate sistemele, cu excepția tuturor celorlalte... Acestea fiind spuse, dacă acest principiu ar scădea, ar fi foarte greu de găsit o alternativă”.
