Anti-spălarea banilor își strânge șuruburile pe titularii de conturi bancare. Dacă până la sfârșitul anului nu pun la dispoziție instituțiilor lor informațiile pe care băncile înseși le cer, vor vedea mai întâi fiecare tranzacție blocată și apoi chiar își vor închide contul și vor fi raportate autorităților și organelor de supraveghere. Acestea sunt consecințele Decretului legislativ nr. 231 din 2007 privind prevenirea fenomenului de spălare a banilor și finanțare a terorismului.
În ultimele săptămâni, deținătorii de cont curent bancar au primit o scrisoare de la banca lor prin care solicită furnizarea de „informații suplimentare față de cele furnizate deja în faza de evaluare inițială”. Este vorba despre „o obligație de reglementare precisă” din partea băncilor, tocmai în lumina acelui decret legislativ. Această legislație reglementează obligațiile, responsabilitățile, instrumentele, activitățile, actorii și timpii care să permită intermediarilor financiari (și altora) să evalueze corect operațiunile clienților lor și să identifice orice comportament care este în contradicție cu informațiile deținute de bancă, care poate cauza bani suspecti. activitati de spalare. Decretul prevede achiziția imediată de informații pentru clienții noi, în timp ce pentru clienții existenți s-a avut în vedere integrarea informațiilor deja deținute de bancă în perioade mai diluate. De-a lungul anilor, băncile au procedat să contacteze mai întâi clienții cu profiluri mai critice sau cu un comportament economic mai semnificativ, pentru a finaliza apoi due diligence față de clienții cu profiluri mai puțin riscante.
Dar la ce informații suplimentare se referă creditorii? Și cum se leagă aceste informații cu protecția datelor cu caracter personal? Banca Italiei este cea care precizează, cu prevederile de punere în aplicare a decretului menționat anterior emis în aprilie anul trecut, „informațiile suplimentare care urmează să fie obținute” pe lângă datele personale, desigur: „originea fondurilor utilizate în relație, afacerile și relațiile cu alți beneficiari, situația economică (sursele de venit) și proprietatea, situația în muncă, situația economică și patrimonială a membrilor familiei și conviețuitorilor”. Circulara Băncii Italiei adaugă că „pe lângă documentele indicate mai sus, se pot dobândi bilanţuri, declaraţii de TVA şi impozit pe venit, documente şi declaraţii de la angajator, intermediari sau alţi subiecţi”. Și asta atunci când aceleași bănci „detectă, după o abordare bazată pe risc, elemente care ar putea constitui un risc ridicat de spălare a banilor”.
Din partea băncilor există asigurarea că informațiile colectate nu trebuie și nu pot fi dezvăluite în baza respectării obligațiilor de confidențialitate în temeiul Decretului legislativ nr. 196 din 30 iunie 2003, privind protectia datelor cu caracter personal. Dar - se subliniază apoi - acestea pot fi comunicate Autorităților și Organismelor de Supraveghere și Control, în cazurile prevăzute de lege.
Dar ce se întâmplă în cazul unor poziții nereglementate din cauza imposibilității de a contacta clientul sau a voinței acestuia de a nu furniza informațiile solicitate? În baza prevederilor decretului de combatere a spălării banilor, de la 1 ianuarie 2014 banca va fi obligată să se abțină de la efectuarea unor operațiuni suplimentare solicitate, să revoce orice acord de cec și, în sfârșit, să închidă relațiile contractuale. În această împrejurare, se are în vedere ca fondurile clientului să fie transferate către o altă bancă indicată de client însuși și că motivul transferului să conțină referirea la imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor de due diligence.
