„Datele sunt contradictorii, dar așteptările sunt pozitive.” Aceasta, într-un rezumat extrem în cuvintele lui director general al Băncii Italiei din Lombardia, Giuseppe Sopranzetti, starea de sănătate a economiei Lombardiei, potrivit datelor actualizării economice publicate astăzi. O situație, cea a celei mai productive regiuni italiene, care o reflectă în mod substanțial pe cea a țării: încredere timidă, susținută de unele cifre dar și negata de altele.
Paharul este cu siguranță pe jumătate plin cerere, care în primele luni ale anului 2013 a început să crească din nou și la nivel intern: curba începe deci să crească din nou, chiar dacă în acest moment este cu puțin peste minimele din prima jumătate a anului 2009. Deci, mai multă producție? Nu. Sau mai bine zis, doar pentru companiile mari, cele cu peste 200 de angajați, și doar +0,4% în prima jumătate a anului, în timp ce media este târâtă în scădere în special de -0,8% din companiile cu mai puțin de 50 de angajați. Evident, multe companii s-au redus (rata de utilizare a uzinei este stabilă față de 2012 și încă foarte scăzută, la 71%) și se luptă să revină pe drumul cel bun cu investițiile.
Aceasta și pentru că, după cum reiese din a perspectivele privind intermedierea financiară sunt chiar mai puțin optimiste decât constatările economiei reale, companiile primesc din ce în ce mai puține împrumuturi. Aici datele sunt deosebit de semnificative: în timp ce împrumuturile bancare acordate familiilor rămân în jurul unui nivel de creștere zero, cele pentru întreprinderi (în special cele mari, care, totuși, în mod paradoxal sunt cele care se descurcă cel mai bine) este a scăzut din nou la niveluri chiar mai mici decât cele din primul trimestru din 2010, care au fost cele mai scăzute de la marea criză încoace: -3,2% în iunie peste douăsprezece luni, -4,7% în august.
Cel mai afectat sector rămâne cel al serviciilor (-5,9%, -3,9% în 2012), urmat de industria prelucrătoare (-4,1%, -3,4% în 2012), în timp ce scăderea cea mai limitată este cea a creditelor acordate sectorului construcțiilor (-1,7). %, -1,8% anul trecut). Surpriza este însă că, în ciuda declinului obiectiv, întreprinderile sunt mai puțin pesimiste cu privire la accesul la finanțare: poate fi din cauza semnelor de redresare, poate fi din cauza formelor de credit alternative (obligațiuni, mini-obligațiuni), dar în timp ce în 2012 una din 4 companii s-a plâns de o înrăutățire a accesului la creditul bancar, acum 18% dintre ei trebuie să o facă. Înăsprire care este și logică având în vedere că conform datelor culese de bănci și companii financiare nivelul de insolvență al companiilor din Lombardia a depășit orice maxim istoric din ultimii ani: în cele 12 luni încheiate în iunie fluxul de credite neperformante noi ajustat în raport cu creditele la începutul perioadei a atins 2,1%, o creștere de la 1,7% la sfârșitul anului 2012 și mai mare decât cea înregistrată în perioada recesiunii din 2008 -2009 . Prin urmare, companiilor le este din ce în ce mai greu să plătească și, așa cum a menționat astăzi Cerved, din ce în ce mai multe își închid porțile: în 2013 în Italia suntem deja la aproape 10 mii de neplate, dintre care un sfert în Lombardia.
La urma urmei, revenind la economia reală, există poate mai multe pahare pe jumătate goale decât cele pline: în esență, doar producția este cea care este salvată, în timp ce tendințele în construcții și servicii sunt încă negative și, de asemenea, pe partea de lucrări publice, în ciuda iminenței Expo 2015, declinul continuă după boom-ul de la începutul anului 2010, când au fost începute multe șantiere mari. Ocuparea forței de muncă s-a menținut însă la 64,8% în prima jumătate a anului, o rată mai mare decât media țării chiar dacă șomajul este în ușoară creștere.
În orice caz, în ciuda ușoarei redresări a cererii interne și a așteptării unei reveniri la producție la potențialul maxim, din nou exporturile sunt cele care salvează economia Lombardiei. Vestea, dacă este ceva, este că acest bastion scârțâie și în 2013: comerțul cu țările europene a scăzut, de fapt, și mai mult de la -1,4% în 2012 la -2,9% în primele șase luni ale acestui an, dar mai presus de toate mâna de salvare aexporturile din afara UE, cele ale celebrelor țări emergente care se aprovizionează cu made in Italy (dar anul acesta ne-am descurcat deosebit de bine doar în Rusia și China), s-a prăbușit de la +10,1% în 2012 la +3,2% în prezent.
Exporturile în afara Europei constituie, totuși, aproape jumătate din totalul exporturilor realizate de Lombardia: 25,4 miliarde de euro dintr-un total de 54,1. Cu toate acestea, privind sectoarele individuale, datele sunt mai mult decât conflictuale și pentru unele sectoare chiar îngrijorătoare. La fel ca cel al cocsului și al produselor petroliere rafinate, care au scăzut de la +12,2% la -27,2%, sau ca mineritul, de la -1,7% în 2012 la -15,8% în primele șase luni din 2013. Sau din nou ca și energia, de la -2,9 % până la -7,3%. Pe de altă parte, Food & Beverage revine în teritoriu pozitiv, scăzând anul trecut la -4,5%, iar acum la +0,5%, metalele sunt și ele în creștere, deși încă în teritoriu negativ, dar cea mai bună exploatare vine din produsele agricole și din pescuit: de la -5,4% în 2012 la actualul +6,6%.
Citiți analiza completă
