Aici este Monza. O Monza mai tomnatica decat cele orbitoare ale unui Ferrari care a luminat totul cu evadarile lui spre victorie, spre a enesima victorie. Spre titlurile epocii Schumacher, replicate în rafale ca mimeografia. În toate timpurile recente; dar cât de departe... Campionatul Mondial 2011 intră în ultima treime și numai matematica îi ține pe roșii și pe călăreții lor (cel puțin Alonso) pe linie pentru Campionatul Mondial. Povestiri abstruse, însă: cu încărcătura lor de iluzie, aproape de nostalgie. Pentru că și un Ferrari va putea arunca în aer ruleta Monza duminică în jurul orei 3 după-amiază. Dar sezonul care se apropie de marea finală este ineluctabil marcat cu culorile Red Bull. De acel Sebastian Vettel care, chiar pe circuit, acum trei ani, la volanul unui Toro Rosso a obținut acea victorie îndrăzneață și inundată care l-a proiectat pe Olimp ca cel mai tânăr câștigător vreodată într-un Grand Prix. Apoi a venit titlul mondial din 40 cu Red Bull, nuanțând un nou record de precocitate umană în istoria campionatului mondial cu irisul.
Așadar, ce a mai rămas din italiană, în această Monza care gustă atât de mult de vară la sfârșitul creditelor? Ferrari rămâne, desigur. Un Ferrari care ar fi puțin fără Formula 1. Dar poate chiar mai mult decât ar fi Circul lui Bernie Ecclestone fără Roșii. Un bărbat, micuțul ras al Marelui Premiu, pentru care zicala raport calitate-preț înseamnă totul. Sau cel puțin mai mult decât orice altceva. Și având în vedere că nu este un mister faptul că echipa Maranello este singura care se bucură de privilegii economice și de un tratament pe care Ecclestone i-l acordă dincolo de împărțirea tradițională a plăcintei (foarte bogate) conform clasamentului, iată ecuația puterii dintre Cavallino iar Formula 1 capătă un sens evident.
De fapt, nu este un mister faptul că Formula 1 s-a născut în Anglia, dar a crescut învățând limba italiană. Primul GP la Silverstone, în 1950, poate să fi fost și el o coincidență. Dar explozia definitivă sportivă și de imagine decisă, aproape în zorii anilor '60, de viziunea tehnică a micilor echipe britanice nu a fost. De la acești proprietari de garaje, conform definiției lui Enzo Ferrari și producători de automobile precum Alfa și Mercedes, care au fost copleșiți. Istoria mai recentă ne amintește de multe alte reveniri Ferrari. În primul rând împotriva celor care o anticipaseră prin introducerea unor teme tehnice precum monolocul cu motor din spate, imediat dominante. Apoi turbo și efectul de sol aerodinamică revoluționară la începutul anilor 80. Apoi revenirea la motorul natural aspirat, aroganța (nefinalizată încă) a electronicii. Întotdeauna aceeași poveste: cineva, departe de Italia, să inventeze ceva și să aibă succes. Și în Maranello, o reacție imediată: începerea copierii și apoi depășirea și luarea zborului.
Toate acestea, în urma Calului Ras care a marcat mai multe titluri mondiale decât orice alt simbol, au făcut ca Formula 1 să fie un teren de antrenament deosebit de fascinant pentru alte simboluri ale casei noastre. Branduri istorice precum Marelli și Brembo sunt acum pietrele de temelie ale a ceea ce este castelul Grand Prix, vechi de 62 de ani și foarte structurat. Revenirea lui Pirelli anul acesta este o dovadă în plus în acest sens. Specialistul milanez în anvelope a dispărut din 1991. Revenirea din acest an a căpătat în curând o aromă inovatoare. Anvelopele inovatoare concepute să ofere performanțe maxime imediat și pentru o perioadă scurtă de timp – o adevărată blasfemie în tradiția GP – oferă curse interesante și o întoarcere la spectacolul pe care peste un deceniu de cloroform electronic ne-a făcut să uităm. Și în această orgie de entuziasm italian la 300 km/h, iată un alt protagonist italian: Geox. Sponsor deosebit: încălțăminte, iar acum și îmbrăcăminte, realizată în jurul unei idei tehnologice ultra-inovatoare: țesături și construcții capabile să ne ajute pielea să respire. O idee care a cedat și a cedat recordului său principal de vânzări până la multe zerouri și aterizări câștigătoare pe piețe mereu noi. Aterizarea lui Geox în F.1 ar fi trebuit să aibă loc împreună cu Ferrari. Dar sponsorul Puma era deja în Maranello, așa că nimic de făcut. Gruparea din Veneto a apelat apoi la Red Bull, unde a profitat de ocazie pentru a demara o colaborare menită să prelungească șirul de succes cu mult peste acest sezon foarte reușit. Și cu multe lucruri noi care urmează: pentru că Geox își introduce tehnologia în pantofii și îmbrăcămintea șoferilor Red Bull. Care, pe lângă câștigarea curselor, experimentează și își arată foarte mult aprecierea, atât de mult încât și acest domeniu s-ar putea adapta în curând la noi standarde, cu avantaje considerabile pentru confortul și deci competitivitatea piloților în cursă.
Iată: în acest Monza 2011 care lipsește puțin la Ferrari, există în orice caz toată această altă Italia. Multă Italia. Asta nu cedează. Și asta promite să scrie istoria Grand Prix-ului pentru mult timp de acum încolo. Poate împreună cu Ferrari care între timp, e sigur, se va întâlni din nou...
