La 17 noiembrie 2016, Directorul General al Assonime a transmis Comisiei de Activități Productive a Camerei Deputaților câteva observații cu privire la proiectul de lege AC nr. 3671-ter și AC nr. 865 pe tema administrării extraordinare a marilor companii aflate în criză, subliniind importanța acestei probleme pentru sistemul economic și pentru lumea afacerilor.
Assonime, în special, subliniază modul în care reglementarea actuală a administrației extraordinare, în diferitele sale variante, conturează un sistem opac care afectează negativ sistemul de producție și generează costuri uriașe pentru sistemul economic. O reformă a instituției care să satisfacă nevoile de raționalizare, de coerență sistematică a regulilor și de reducere a costurilor pentru sistem apare fundamentală.
Cele două proiecte de lege aflate în discuție la Comisie nu merg în direcția bună și par a fi profund diferite atât în ceea ce privește filosofia care le inspiră, cât și în ceea ce privește conținutul substanțial al soluțiilor propuse, care în ambele cazuri nu par a fi fi acceptabil. În special, proiectul de lege AC nr. 865 urmărește să confere procedurii de administrare extraordinară funcția de instrument de politică industrială, extinzând perimetrul de aplicare a procedurii la întreprinderile mici și prevăzând accesul direct la aceasta printr-un decret al Ministerului Dezvoltării Economice.
Această abordare contrastează cu cerințele menționate mai sus de coerență sistematică și subminează stabilitatea sistemului economic în ansamblu. Necesitatea intervenției publice pentru salvarea chiar și a companiilor mici pare astăzi să fi fost depășită de evoluția dreptului modern al falimentului, în Italia și în alte sisteme juridice europene și extraeuropene, iar utilitatea acesteia este total contrazisă de analiza realitatea empirică şi de datele economice.
Proiectul de lege AC nr. 3671-ter, în schimb, pare să înțeleagă necesitatea unei reglementări unitare a insolvenței, care să fie independentă de mărimea societății și care să permită coordonarea procedurii de administrare extraordinară cu principiile și instituțiile fundamentale ale procedurii ordinare. . Acest obiectiv declarat este însă contrazis de fondul principiilor delegării, menite să mențină sistemul inițial al institutului într-o logică de compromis extrem de nesatisfăcătoare și deloc inovatoare, cu excepția ridicării pragurilor de acces la procedură.
Pentru Assonime, o adevărată reformă a institutului ar trebui să vizeze reabsorbția administrației extraordinare în procedura ordinară, încercând în același timp să îmbunătățească eficiența și rapiditatea acestei proceduri. Principiile delegării pentru reorganizarea disciplinei ar trebui să prevadă, în special: i) eliminarea unei proceduri administrative de anvergură generală, cu prevederea unei proceduri unice pentru marile societăți insolvente inițiate și administrate în instanță, cu posibilitate de Ministerul Dezvoltării Economice să-și asume conducerea procedurii în cazul companiilor foarte mari de interes strategic semnificativ, pe baza unor criterii stabilite ex ante; ii) modalităţi de garantare a echilibrului între interesele debitorului şi cele ale creditorilor; iii) termene foarte scurte și stricte pentru decizia judecătorului privind accesul la procedură pentru a garanta continuitatea activității complexelor de producție relevante; iv) numirea unui singur comisar extraordinar cu cerințe riguroase de profesionalism, integritate și absență a conflictelor de interese, precum și furnizarea de criterii și metode de remunerare a comisarului extraordinar adecvat funcției și pentru intervale de mărime consistente; iv) prevederea unui termen adecvat, dar nu nedeterminat, pentru executarea programului de redresare și conversia procedurii într-o procedură judiciară obișnuită de lichidare, în cazul neimplementarii planului și în orice caz al absenței a perspectivelor concrete de redresare a echilibrului economic al activităţilor antreprenoriale.
