Solvency II, noul regim de supraveghere prudențială pentru sectorul asigurărilor, a intrat în vigoare la 1 ianuarie în toate ţările Uniunii Europene.
A fost un moment mult așteptat, la încheierea unui proces de reglementare care a durat aproximativ 15 ani, având în vedere complexitatea reformei și necesitatea adaptării proiectului pe parcurs, în lumina celor două grave crize financiare survenite în perioada.
Obiectivele Solvency II sunt pe deplin împărtășite: armonizarea cadrului de reglementare, care ar trebui să permită eliminarea diferențelor naționale; necesitatea companiilor de a identifica, măsura și gestiona mai eficient toate tipurile de riscuri la care sunt expuse, ceea ce ar trebui să le consolideze soliditatea financiară; obligatiile referitoare la guvernare e de gestionare a riscurilor, care ar trebui să eficientizeze managementul companiei; armonizarea obligațiilor de divulgare, care ar trebui să sporească transparența și informațiile disponibile autorităților de supraveghere, piețelor financiare și consumatorilor.
Acum este vorba de a ne asigura că noile reguli funcționează corespunzător și că permit atingerea obiectivelor prestabilite fără a modifica caracteristicile modelului de afaceri al companiilor de asigurări, care sunt de obicei orientate către un orizont pe termen lung.
Cum se prezintă asigurătorii italieni la lansarea Solvency II? În ultimii doi ani s-a înregistrat o intensificare notabilă a activităților pregătitoare și acum se poate spune că industria asigurărilor este în general pregătită pentru intrarea în vigoare a noului regim. Trebuie subliniat însă că complexitatea Solvency II a fost însoțită de dificultatea suplimentară reprezentată de întârzierea cu care au fost definite normele europene, care a avut un efect de cascadă asupra timpului necesar pentru adaptarea sistemului juridic național.
De fapt, o mare parte din standardele tehnice și orientările EIOPA au fost finalizate în 2015 și publicate doar în ultimele luni ale anului. De aici a rezultat că consultările IVASS pentru transpunerea unor prevederi în sistemul juridic național au început abia în vara anului trecut și că nu a fost încă demarat procesul pentru unele modificări de reglementare necesare.
De exemplu, unele aspecte esențiale pentru operațiunile comerciale rămân încă de definit, cum ar fi confirmarea excluderii produselor italiene din noțiunea de fonduri îngrădite, tratamentul impozitelor amânate, eventualelor obligații de audit extern. În plus, este necesară o declinare precisă a principiului proporționalității în toți cei trei piloni ai noului regim, pentru a nu împovăra acele companii și acele activități cu un profil de risc limitat cu sarcini administrative excesive. În acest sens, este pozitiv că IVASS, în cadrul recentei consultări, a solicitat părțile interesate perspective specifice privind modul de aplicare a conceptului de proporționalitate pentru activitățile care urmează să fie desfășurate în cadrul ORSA (Evaluarea proprie a riscurilor și solvabilității).
În esență, va mai dura câteva luni până să putem vorbi de un regim Solvabilitate II pe deplin definit la nivel național. Totuși, impactul noilor reguli se face deja simțit - si nu se putea altfel - la nivelul managementului afacerilor, atat pe plan organizational cat si pe cel financiar si comercial. Acolo guvernare a companiilor, de exemplu, a fost consolidată, la fel cum a fost întărită cultura riscului la toate nivelurile decizionale, începând cu consiliile de administrație. Deciziile de lansare de noi produse nu mai pot ignora absorbția relativă a capitalului și același lucru se întâmplă și în cazul deciziilor de investiții.
Dar Solvency II nu ar trebui gândit ca un șantier definitiv închis, nici pe departe.
De fapt, este esențial să vină cât mai curând posibil cCadrul de reglementare european a fost completat cu emiterea noilor prevederi care introduc un tratament mai favorabil investițiilor în proiecte de infrastructură și extind aplicabilitatea măsurilor tranzitorii în ceea ce privește riscul capitalului propriu.
În orice caz, va fi important să se monitorizeze cu atenție impacturile noului regim, în special în ceea ce privește calibrarea cerințelor de capital.
Deja în 2018, de fapt, o primă revizuire de către Comisia Europeană a formulei standard de calcul al Cerință de capital de solvabilitate (SCR); alte revizuiri sunt deja planificate pentru anii următori.
Pe termen lung, va fi necesar să se verifice stabilitatea de ansamblu a noului regim. Aceasta este problema cea mai delicată și mai complexă metodologic. Solvency II a fost conceput ca un sistem centrat i) pe valorile de piata, in ipoteza ca aceste valori au fost in orice moment cea mai buna aproximare a realitatii; ii) privind evaluarea riscului pe o perioadă anuală. Volatilitatea experimentată în perioade specifice de turbulențe financiare severe a determinat autoritățile de reglementare să introducă ajustări ad-hoc, cunoscut ca Pachet de garanții pe termen lung Solvency II. Se va verifica în timp că aceste ajustări sunt de fapt capabile să asigure că industria asigurărilor continuă să-și joace rolul principal de asumător de riscuri și investitor pe termen lung, în sprijinul piețelor financiare și al economiei reale. Mai bine ar fi să evoluăm modelul Solvency II în conformitate cu cele mai recente rezultate ale studiilor financiare care arată cum se reduce volatilitatea (adică riscul) pe orizonturi de timp mai lungi decât anul.
