Potrivit Anuarului centrului de cercetare R&D al Mediobanca, producția rămâne piatra de temelie a marilor noastre companii, în timp ce grupurile publice sunt dezamăgitoare, condiționate de stagnarea industriei energetice. Scăderea marilor jucători din servicii și activități neprelucrătoare trebuie să fie însoțită de performanța bună a băncilor: bună capitalizare (raport Basel III), acoperire amplă a creditelor neperformante cu garanții și unele semne pozitive în primul trimestru al 2014 (pierderi la credite: - 9,2%, profit net în creștere cu 40%). Pentru instituțiile de credit, nodul de venituri rămâne (-15,5% față de 2009) legat de scăderea marjei de dobândă (-23% față de 2009).
Iată analiza Mediobanca, punct cu punct.
– Cifra de afaceri a marilor grupuri industriale a scăzut anual cu 5% în 2013, atât în străinătate (-5,3%), cât și în Italia (-4,2%). Grupurile publice sunt proaste (-7,7%), persoanele private limitează contracția (-1,9%) datorită producției (+1,5%); criză pentru servicii și non-producție (-9,9%).
– Reducerea vânzărilor în străinătate a cruțat doar producția privată (+2,4% față de 2012) care în 2013 a generat 90,7% din cifra de afaceri totală în străinătate.
– Piețele străine de producție s-au schimbat profund din 2009: Italia a pierdut 27%, restul Europei a crescut cu 14%. Vânzările s-au dublat de patru ori în America de Nord, s-au triplat pe cele din America, cu 70% în creștere în Asia și restul lumii. În 2013, 49% din cifra de afaceri a marilor producători a fost realizată în America, 35% în Europa, dar mai puțin de 10% au venit din Italia. Asia și restul lumii valorează 16%, încă nu prea mult pentru potențialul acelor zone.
– Din 2009, manufacturingul privat și-a lărgit avantajul în ceea ce privește marjele industriale: roi la 13,3%, față de 8,9% pentru energie și 8,1% pentru non-manufactură, care în medie a distrus bogăția în perioada (-2,3%).
– Ocuparea forței de muncă a stagnat în 2013 și și aici doar industria prelucrătoare a înregistrat o creștere față de 2012: +4,2% per total, +5,8% în străinătate, -0,1% în Italia. În sectorul public, puțin mai puțin de un angajat din doi rămâne în străinătate, aproximativ doi din trei în sectorul privat, trei din patru în producția privată.
– Competitivitatea marilor grupuri publice este în scădere, productivitatea pe angajat crescând cu 6,6% față de 2009 și neținând pasul cu creșterea costurilor cu forța de muncă pe angajat (+10%); doar în producția privată tendința este acceptabilă (+10,9% costuri cu forța de muncă, +10,4% productivitate), în timp ce în servicii și alte activități distanța este mare (+9,2% față de +3,1%).
– Soliditatea financiară mai mare a grupurilor publice: datoriile financiare reprezintă 90% din capitaluri proprii și 53,1% din cifra de afaceri, pentru producția privată suntem 139% și 41% (fără Chrysler: 120% și 51%); tot in acest caz se deterioreaza profilul serviciilor si altor activitati: mai multe datorii decat capitalurile proprii (146,5%) si cifra de afaceri (118%). Obligațiunile reprezintă cea mai mare parte a datoriei la termen: 70,3% pentru agregat, ajungând la 79,2% pentru grupurile publice, în timp ce producția privată se luptă să se emancipeze de creditul bancar (52,1% partea de obligațiuni).
– Creșterea lichidității de la 20% (2009) la 29% (2013) din datoria financiară. În producția privată a scăzut de la 47% la 52,5% (fără Chrysler ar fi scăzut de la 47% la 44,5%).
– După cum este obișnuit, marile grupuri favorizează „poziția financiară netă” în expunerea lor la datorii, ceea ce reduce datoria financiară de la un total de 271 miliarde. la 158 miliarde; reducerile se referă la numerar și echivalente de numerar pentru 78 miliarde. și credite pentru 35 de miliarde.
– Sectorul public (administrațiile de stat și locale) a încasat între 2009 și 2013 dividende de 11,9 miliarde, din care 5,7 miliarde. de la Eni și 3,1 miliarde. de Enel; persoane fizice au colectat puțin sub jumătate, 5,7 miliarde. Cele mai mari randamente medii ale dividendelor sunt aproape toate publice (2009-2013): Iren 7,8%, Terna 7%, Snam 6,7%, Eni 6,6%, Enel si Hera 6,5%.
– Remunerația directorilor de top din marile industrii și servicii (fără a lua în considerare opțiunile de acțiuni) este egală cu aproximativ 36 de ori costul mediu al forței de muncă al angajaților grupurilor pe care le administrează (aproape o viață activă). Combinația dintre funcția de Președinte și Chief Executive Officer duce la un multiplu de aproximativ 83 de ori, cel de Chief Executive Officer la aproximativ 46 de ori, cel de Director General la 21 de ori.
– Cele mai mari cinci bănci listate au închis anul 2013 în roșu pentru al treilea an consecutiv, acumulând pierderi de 48,1 miliarde. Cauzele sunt cunoscute: a) scăderea veniturilor (-15,5% între 2009 și 2013); b) contracție mai mică a costurilor de exploatare față de venituri (-6,7% între 2009 și 2013), cu o tendință adversă a raportului cost/venit care a crescut de la 64% în 2009 la 70,6% în 2013; c) Creștere cu 72,5% a pierderilor din credite; d) cheltuieli extraordinare, pentru restructurare și deprecieri de active, care au totalizat 37,3 miliarde în perioada de cinci ani. de euro. În 2013 „relief” pentru 4,2 miliarde. din reevaluarea cotelor BdI.
– Pentru un pic de optimism: a) „curățarea” bilanțurilor a redus imobilizările necorporale care, față de capitalurile proprii, au scăzut de la 44,2% din capitalurile proprii în 2009 la 15,9% în 2013; b) rata de acoperire a creditelor îndoielnice se îmbunătățește, crescând de la 41,1% în 2009 la 44,9% în martie 2014; c) 77,5% din creditele îndoielnice au garanții (totale sau parțiale) care le acoperă în proporție de 96,7%; c) ratele de acoperire a creditelor îndoielnice, având în vedere garanții, s-au dublat la 86,1% și 207,8 miliarde. de credite îndoielnice brute restante la sfârșitul anului 2013, doar 28,9 miliarde. nu au garanții sau provizioane pentru ajustări, cu o scădere drastică a incidenței lor asupra capitalurilor proprii de la 95,1% la 23,9%; d) ratele de capital de reglementare sunt în creștere: Core Tier 1 de la 7,1% în 2009 la 10,6% în 2013; CET1 (Common equity ex Basel III) peste 10% pentru toate instituțiile în martie 2014, în continuare în creștere după recentele majorări de capital (minimum cerut de EBA: 5,5%).
– Noduri: a) portofoliul de titluri de stat Giips a crescut de la 140,8 miliarde. în 2011 la 213,8 miliarde. în 2013 (+73 miliarde), o creștere atribuită titlurilor italiene, care a crescut de la 136,5 miliarde. la 211,4 miliarde. (+74,9 miliarde); portofoliul guvernului GIIPS reprezintă 2013% din active și 11% din capitaluri proprii la sfârșitul anului 176,6; b) contracția marjei de dobândă (-23,1% între 2009 și 2013) continuă să reprezinte majoritatea veniturilor (56,2% în 2013) și nu este compensată de evoluția veniturilor din comisioane (+5,2% % față de 2009, la 35,5 % din venituri); c) majoritatea garanțiilor la creditele neperformante sunt imobiliare (71% din total) și necesită o evaluare prudentă în contextul actual de piață.
– Veniturile au scăzut din nou în primul trimestru din 2014 (-2,4%), dar pierderile din credite s-au contractat (-9,2%, la 24% din venituri), profitul net crescând cu 40%. Stocul de credite neperformante a scăzut ușor pe capitaluri proprii (de la 95,1% la sfârșitul anului 2013 la 94,5% în martie 2014).
Atasamente: RS 2014 pentru jurnalisti.pdf
