Seceta care a lovit Italia nu se va încheia în 2023. Fenomenul este legat de schimbările climatice și afectează un sistem care are mari slăbiciuni în ceea ce privește infrastructura, politicile de urgență, proiectele pe termen lung. O estimare a pagubelor este cea raportată în Cartea Albă din 2023 „Valore Acqua per l'Italia”, editată de Observatorul Comunităţii Valore Acqua per l'Italia a Studioului. Ambrosetti. În cea de-a patra ediție scrie că urgența apei pune oamenii în pericol 320 miliarde de euro, egal cu 18% din PIB. Pentru a avea o oarecare speranță de succes, Cartea Albă propune modelul de 5R: Colectare, recuperare, reutilizare, recuperare și reducere. Pentru secetă, guvernul a înființat un taxi director și caută un Comisar Extraordinar care să-i încredințeze gestionarea situației de urgență. Suntem siguri că este alegerea corectă? Și cum se pregătește Italia pentru viitor?
Am vorbit despre asta cu Luca Mercalli, climatolog, comunicator științific și președinte al Societății Italiane de Meteorologie.
Profesore Mercalli, cât de utilă este numirea unui comisar pentru secetă?
Cred că este util doar să gestionăm urgența din punct de vedere birocratic. Pentru a-i face pe diverșii utilizatori să fie de acord. Din păcate, când este puțină apă, fiecare își revendică dreptul de a o avea, dar până la urmă se ceartă.
În ce sectoare ar trebui să intervină?
În sectoare mari. Pe primul loc este evident apa potabilă, apoi sunt agricultura, energia hidroelectrică și alte utilizări industriale. Singurul lucru pe care îl poate face Comisarul Extraordinar este să așeze pe toată lumea în jurul unei mese și să gestioneze raționalizarea cu bun simț. Practic este o treabă administrativă.
Dar problema va rămâne
Anumit. Din punct de vedere tehnic, acțiunile de efectuat sunt mult mai lungi. Trebuie să ne pregătim pentru seceta viitorului, ceea ce ar fi trebuit să facem cu mulți ani în urmă și nu am făcut-o.
Vorbiți despre infrastructură?
Da. Dacă trebuie să facem un baraj, nu o facem în două luni, ci în zece ani.
Cu altă ocazie ați spus că este nevoie de un program politic definitiv pentru combaterea secetei. Poți explica mai bine?
Când lucrați cu apă în zonă, trebuie să planificați cu atenție și să faceți totul împreună. Vă dau un exemplu: dacă un râu începe din munți și se varsă în mare, toată lumea trebuie să se pună de acord asupra a ceea ce doriți să faceți. Acestea nu sunt lucruri pe care le poate face o singură instituție sau o municipalitate. Din păcate, vedem aceste lucruri în marile țări africane. Este nevoie doar de o țară pentru a construi un baraj – să-l punem pe Nil – și va izbucni un război. Crezi, pentru apă! În felul nostru mic riscăm să o facem chiar și în casa noastră.
Nu vom merge atât de departe, dar nu este ușor să gestionăm situații ca aceasta legate de schimbările climatice
Real. De aceea spun că este nevoie de un efort concertat din partea tuturor celor care au de-a face cu gospodărirea apei. Trebuie să respectăm mediul, teritoriul, scenariile climatice ale viitorului, apoi în sfârșit, când cineva decide ce să facă, începe faza de autorizare. Și aceasta, o luptă de depășit care în Italia nu este puțin lucru.
Atunci ce trebuie să facă politica?
Trebuie să pregătească programe care să treacă dincolo de guvernarea momentului. Se schimbă guvernul și totul se oprește? Nu. Avem nevoie de planificare pe termen lung.
Sunt proiecte foarte solicitante, evident. Aveți și o idee despre costurile care trebuie suportate?
Costurile au fost cuantificate de mai multe ori și depinde de sectoare. Agricultura, de exemplu, si-a cuantificat pe cont propriu, este necesar sa intervenim pe apeducte pentru a inchide scurgerile si stim ca avem apeducte vechi care pierd in medie 40% din apa. Sunt investiții importante, dar nu cred că este o problemă de bani.
Aceasta este o veste.....
Da, pentru că aruncăm mulți bani. Să ne gândim la arme, câte miliarde cheltuim pe arme. Permiteți-mi să spun, tare și clar, că eu personal prefer să folosesc miliardele care există pentru a construi canale sau apeducte, a gestiona secetele. Dacă folosești banii pentru a face alte lucruri, ajung să lipsească.
Așteptăm cu nerăbdare. Pentru a pune țara înapoi în ordine, a fost pregătit un plan de redresare cu investiții în infrastructură, tehnologii, tranziție ecologică și digitală. Ceea ce ai crezut?
Din păcate, PNRR a făcut planificarea lucrărilor prea repede. Multe proiecte pentru termene de livrare nu au acele caracteristici despre care vorbeam înainte. Adesea sunt proiecte care au stat în sertare și au fost scoase. Evident, sper că o parte din banii din Plan vor aborda aceste probleme, inclusiv seceta. Cu toate acestea, s-ar fi putut face mult mai bine.
În principiu, credeți că cele 60 de miliarde de euro ai PNRR sunt adecvate pentru revoluția verde și tranziția ecologică?
Nu, cred că sunt firimituri. Să ne gândim doar la câți bani sunt necesari pentru modernizarea apeductelor... și apoi la restul.
În opinia dumneavoastră, de ce nu actualizează Italia planul climatic? Şeful Direcţiei Energie din Ministerul Mediului a recunoscut zilele trecute că tocmai s-au apucat de lucru la el.
În 2014, Italia a elaborat Planul de adaptare la schimbările climatice, care a rămas pur și simplu un program. Trebuie transformat în ceva acționabil. Abia astăzi, la aproape zece ani mai târziu, Ministerul l-a scos în consultare. Consultarea expiră însă pe 14 aprilie și este plină de birocrație. Așa cum se întâmplă întotdeauna în aceste cazuri, documentul va fi consultat de cei care au interese de apărat.
Credeți că aceste întârzieri sunt afectate de interesele companiilor de energie fosilă?
Cu siguranță există astfel de interese. Este clar că fiecare lobby aduce apă sau ulei (sic!) la propria sa moara. Dar asta e normal.
Și ce se așteaptă să facă guvernul?
Fie ca să-i aducă pe toți împreună pentru a nu lăsa să prevaleze interesele părtinitoare care pot dăuna comunității și mai ales generațiilor viitoare.
Profesore Mercalli, în următorii opt ani trebuie să eliminăm jumătate din emisiile nocive pentru a ajunge la zero emisii până în 2050. Vom reuși?
Cred că mai sunt șanse de succes, dar va fi o acțiune epocală și obositoare, motiv pentru care trebuie să începem imediat și cu convingere, așa cum spune IPCC, Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice.. Este ca o dietă și avem ani în față pentru a realiza decarbonizarea. Nu doar Italia trebuie să o facă, atenție, de aceea spun că programele de implementare sunt importante.
Dar guvernul Meloni nÎn ultimele săptămâni, a semnat mai multe acorduri pentru a importa mai mult gaz din țările din bazinul mediteranean. Există un plan pentru construirea unui hub european de gaze. Ce crezi?
Cu scuza urgenței gazului rusesc am ipotecat un viitor lung. Nu cunosc clauzele acordurilor, dar cu siguranță acele acorduri vor încetini tranziția energetică.
Scuzați-mă: pe de o parte vom importa mai mult gaz, pe de altă parte trebuie să reducem emisiile care schimbă climatul. Acestea sunt două fenomene care se suprapun pe termen mediu. Poate ieși?
În mod paradoxal, cea mai bună metodă a fost să insistăm pe eco-bonus prin înlăturarea distorsiunilor care existau și astfel să promovăm economia de energie în casele noastre. 40% din energia europeană se pierde în case. Cred că am fi obținut aproape același rezultat folosind mai puțin gaz prin eficiența casei.
Deci vedeți vreun efect negativ?
Da, pentru că odată cu eliminarea bonusurilor am scufundat sectorul construcțiilor și reamenajarea clădirilor. Cei care au fost arși de suprimarea bruscă a eco-bonusului nu mai au încredere în stat. Aș adăuga că data viitoare când va exista o măsură de economisire a energiei, cetățeanul se va ține bine departe. În opinia mea a fost o operațiune dramatică pentru credibilitatea instituțiilor.
Dar au existat și abuzuri și escrocherii la bonusuri. Guvernul a decis să nu elimine complet gazele, care pentru o anumită perioadă sunt folosite pentru a însoți tranziția verde.
Pentru mine decizia încetinește economia de energie și vom continua să fim încurajați să folosim gaz. Dar o vom folosi prost, pentru că o aruncăm în sita moștenirii noastre construite. Nu degeaba se numește în toată Europa pas energetic.
