Mic test. Știi cât de lichide sunt investițiile tale? Știți ce este riscul de lichiditate? Dacă răspunsul este „Nu”, știi că nu este un fapt întâmplător: nu ți-au spus despre asta pentru că cuiva îi place așa.
Să mergem mai adânc, plecând de la o situație reală. Banca ta te-a convins să cumperi o obligațiune bancară care are un randament aproximativ la fel ca un BTP, o obligațiune de stat, mai sigură până când se dovedește contrariul. Dar nu ați observat, sunteți clienți de douăzeci de ani și aveți încredere în ei. Este esențial pentru bancă să cumpărați acele obligațiuni: ele sunt o sursă fundamentală de finanțare. Banca tace insa ca, odata in circulatie, aceste obligatiuni nu au o piata mare: daca te hotarasti sa le vinzi, singurul potential cumparator este banca ta. Care, desigur, poate dicta condițiile.
Timpul trece și se întâmplă ceva neașteptat; intenționați să vindeți obligațiunea. Te duci la ghiseu si iti spun la ce pret o vor cumpara inapoi: pare ciudat de foarte mic. Așa că ceri explicații și ei răspund că spread-ul bid-ask – diferența dintre prețul la care poți cumpăra (cere) și prețul la care poți vinde (licita) într-un moment dat – este asta, indiferent dacă îți place este sau nu: procent de câteva puncte. Un fel de pedeapsă nescrisă. Și atunci trebuie să decideți între lichidarea obligațiunii, suportarea unui cost de vânzare disproporționat și lăsarea banilor în seama băncii, gestionând în alt mod.
Oricare ar fi alegerea ta, tocmai te-ai întâlnit risc de lichiditate: riscul de a nu putea opera pe piață, cu excepția cazului în condiții foarte dezavantajoase pentru dvs., adică la prețuri mici dacă vindeți și prețuri mari dacă cumpărați. Până în cazul extrem în care operația nu este posibilă într-un timp scurt, nici măcar în condiții dezavantajoase, dar durează zile, uneori săptămâni sau chiar luni.
Exemplul prezentat nu este nici măcar cea mai gravă situație în care poate trece un economisitor: în ultimele luni au avut loc acte extreme de apărare din partea unor bănci care au împiedicat operatorii lor să răscumpere obligațiuni bancare de la clienți privați, cu excepția cazului în care a existat un angajamentul contractual de a acționa ca un creator de piață, adică de a menține în viață piața de tranzacționare pentru o anumită valoare.
Dacă viața este dificilă pentru cei care dețin obligațiuni bancare, să nu mai vorbim despre titluri de valoare structurate: în multe cazuri piața practic nu există și spread-ul bid-ask poate crește la câteva puncte procentuale. Cum să spun: vinde si pierde. Băncile au golit industria italiană de fonduri mutuale, înlocuind treptat oferta de fonduri mutuale cu emisiunea de obligațiuni bancare și titluri structurate cu clauze de neînțeles, în spatele cărora sunt bine camuflate comisioane generoase. În acest fel, industria bancară a mutat economiile gospodăriilor din lumea economiilor gestionate în bilanţurile băncilor, care s-au putut finanţa în condiţii bune chiar dacă piaţa instituţională s-a secat pentru ele. „Lăcustul bancar” a finalizat apoi lucrarea prin împiedicarea ieșirii economiilor italiene cu o cușcă de ilichiditate, ceea ce face ca vânzarea de obligațiuni și credite structurate să fie dezavantajoasă.
Acum intelegi de ce in banca se vorbeste putin despre lichiditatea investitiilor (si iti ofera mereu obligatiuni bancare si structurate)? Atenție însă, riscul de lichiditate poate afecta și alte instrumente financiare, deși într-o măsură mai mică. Din experiența mea ca administrator de fonduri mutuale, am înfruntat asta riscul de lichiditate și în cazul ETF-urilor și ETC-urilor, acțiunilor și obligațiunilor de stat.
De exemplu, în apogeul „crizei Lehman Brothers” am decis să vând un BTP-uri cu o maturitate mai mică de 2 ani. Declarația unui broker rezumă bine acel moment: „Îmi pare rău, nu-l putem cumpăra; dacă aud de vreun alt client care vrea să cumpere, te sun”. Nu am auzit din nou. Sunând niște brokeri pe care îi cunoșteam, am reușit în sfârșit să vând acțiunile, dar la un preț mult mai mic decât valoarea reală. Avertisment: a fost un BTP, nu o obligațiune guvernamentală din Kenya (cu respect vorbind) – criza datoriilor suverane era încă departe de imaginația colectivă și BTP-urile erau considerate sigure. De asemenea depozituri bancare, în teorie foarte lichid, prezintă adesea randamente atractive doar cu condiția acceptării unor constrângeri de timp care, în practică, limitează lichiditatea. În schimb, riscul de lichiditate nu privește, dacă nu foarte indirect, fonduri mutuale și SICAV, pe care tranzacționați la valoarea VAN a zilei, fără marja de vânzare-cere și fără costuri specifice legate de vânzare.
Cu toate acestea, uneori clientul se confruntă cu taxe de intrare/ieșire. Riscul de lichiditate crește în general atunci când există o mare incertitudine și pesimism pe piețele financiare. În astfel de cazuri, prețurile titlurilor scad (risc de piață), începem să vorbim despre faliment (risc de credit) și este în creștere și riscul de lichiditate, care pare să se hrănească cu alte tipuri de risc, provocând o spirală periculoasă pe care mulți economisiți au ajuns să o cunoască pe cheltuiala lor în ultima vreme. Prin urmare, dacă un investitor decide să vândă un instrument financiar al cărui preț a scăzut din cauza efectului de piață, el poate pierde în continuare din cauza lichidității scăzute.
Pentru noi, la Advise Only, riscul de lichiditate este un concept fundamental. De aceea avem tendința de a consilia utilizatorii noștri care solicită serviciul de consultanță instrumente financiare cât mai lichide (toate celelalte lucruri fiind egale). De asemenea, am dezvoltat un indicator pentru măsurarea lichidității instrumentelor și portofoliilor financiare: se numește pur și simplu „Lichiditate” și, alături de Risc și Performanță, este unul dintre cei trei piloni fundamentali pentru „încadrarea” unui portofoliu de investiții. Este disponibil pe site www.adviseonly.com si este gratis.
Cum se verifică lichiditatea? Pentru fiecare tip de instrument financiar (adică obligațiuni, ETF-uri, acțiuni etc.) luăm în considerare câțiva factori importanți care scapă economisitorului, dar pe care indicatorul nostru îi condensează într-o singură măsurare. De exemplu, pentru un ETF analizăm activele gestionate, spread-urile bid-ask, volumele și continuitatea tranzacționării la bursă, dacă este sau nu replicat fizic și alți factori relevanți. Pentru obligațiuni, pe lângă factorii deja menționați, evaluăm mărimea și vechimea emisiunii, tipul emitentului și așa mai departe. De asemenea, luăm în considerare atât factorii legați de lichiditatea obișnuită – cea a zilelor „liniștite” – cât și factorii care pot influența lichiditatea în condiții de turbulență extremă a pieței. Indicele se modifică în timp pe măsură ce elementele care îl determină variază. Sunt mulți factori de evaluat, dar le facem o medie și în final obținem un singur scor care variază de la 0 (lichiditate inexistentă) la 100 (lichiditate maximă). Indicatorul este disponibil atât la nivel de instrument individual, cât și la nivel de portofoliu.
L "Rata de lichiditate Advise Only evident că nu este infailibil, dar poate oferi un ajutor valid celui care economisește. Suntem inspirați de Google. Așa cum motorul de căutare perfecționează continuu algoritmul pentru a face căutările utilizatorilor din ce în ce mai eficiente, echipa Advise Only are, de asemenea, un șantier deschis pentru îmbunătăți continuu atât indicatorul, ambele acoperire in ceea ce priveste instrumentele financiare, extinderea treptat a bazei de date in functie de solicitarile utilizatorilor nostri inregistrati.
Cu ajutorul (gratuit) prin Advise Only sau de unul singur, este timpul să monitorizați lichiditatea investițiilor dvs.
