Acțiune

NUMAI SFATUL – Fed după Bernanke: Veri înaintea lui Yellen, dar ce se va schimba?

DIN BLOGUL ADVISE ONLY – Există doi succesori posibili: Lawrence Summers, fostul secretar al Trezoreriei Statelor Unite și actualul vicepreședinte al Fed, Janet Yellen – Decizia revine președintelui SUA, Barack Obama – Alegerea este important pentru un guvernator care acordă mai multă atenție șomajului decât inflației

NUMAI SFATUL – Fed după Bernanke: Veri înaintea lui Yellen, dar ce se va schimba?

Hawks vs Doves? Autoritățile de reglementare bancare entuziaști versus bancheri mai precauți? Insider versus outsideri?

Întrebări dar și îndoieli pe care orice cetățean mediu informat le pune în cadrul decretului legislativDezbaterea care s-a deschis asupra cine va fi succesorul lui Bernanke. Acesta este cel mai puternic bancher central din lume. Numirea va avea loc la sfârșitul acestui an.

Cei doi candidați principali sunt: Lawrence verifost secretar al Trezoreriei SUA și actual vicepreședinte al Fed, Janet Yellen.

S-ar aștepta ca nominalizarea la președinție să aibă loc cu ușile închise, cu votul unui „conclav de super experți”, în schimb decizia îi revine președintelui SUA, Barack Obama. Având în vedere efectele crizei globale pe care le trăim, responsabilitățile la care va trebui să răspundă conducerea diferitelor bănci centrale din cauza prețului ridicat practicat cetățenilor lor, este important și interesant să ne întrebăm care sunt cerințele fundamentale ale noii bănci centrale. bancher ar trebui să fie și ce tip de personalitate au cei doi candidați principali.

Summers este criticat pentru că a contribuit activ la politica de dereglementare financiară dusă sub președintele Clinton și pentru că nu a putut prevedea criza până nu a fost prea târziu. Alți observatori subliniază, în schimb, rolul său important în lupta împotriva crizei datoriilor.

Yellen a deținut în ultimii ani un rol de lider într-una dintre zonele cele mai afectate de bula imobiliară, San Francisco, și a dat dovadă de o mare prevedere în soluționarea crizei financiare. Se întreabă dacă posibilul nou guvernator va fi capabil să se compromită politic pentru a continua politica deja anunțată cu prudență de Bernanke: tapering, reducerea achizițiilor de obligațiuni guvernamentale americane de către FED.

În anii care au precedat crizei, am văzut guvernatorii Fed conducând economia globală la margine din cauza încrederii lor excesive în piețele nerestricționate. Alți bancheri centrali din țări precum Australia, Brazilia, Canada, China, India și Turcia au înțeles bine lecția: piața nu este întotdeauna eficientă și capabilă de autoreglementare. Aceste țări, de fapt, au reușit să scape de cea mai mare parte a crizei financiare.

Gândindu-ne la experiențele dramatice din trecut, acestea sunt, potrivit scriitorului, cerințele de bază pe care ar trebui să le posede succesorul președinției Fed:
– Ar trebui să înțeleagă importanța unei reglementări micro și macroeconomice eficiente. Obiectivele reglementării responsabile la nivel macroeconomic, a ocupării depline cu creștere, precum și stabilitatea financiară și a prețurilor, sunt de fapt influențate de microreglementare, care vizează determinarea unei alocări corecte a creditului întreprinderilor și gospodăriilor, care este fundamentală pentru activitatea economică;
– Ar trebui să aibă o bună judecată economică și discreție pentru a cântări riscurile și beneficiile politicilor alternative, având în vedere ușurința cu care piețele financiare devin turbulente;
– Nu ar trebui să aibă o abordare bazată în totalitate pe piață: a pune prea multă încredere în ea ar face o nouă criză aproape inevitabilă;
– Ar trebui să poată lucra cu oameni cu opinii diferite de ale lor, în special cu privire la importanța inflației și a șomajului.

Mă opresc asupra acestui ultim punct, un subiect controversat al deciziilor de politică economică. Economistul K. Rogoff arată cum în vremuri normale avem tendința de a alege un bancher central care pune mai mult accent pe stabilitatea prețurilor decât pe șomaj: un bancher „conservator”. În ultimii 25 de ani, mantra de a limita inflația a fost atât de dominantă încât a convins pe toată lumea că acest fenomen a fost inamicul numărul 1 de luptat. Totuși, mai ales în contextul în care ne aflăm, înțelegem asta adevărata problemă cu care trebuie să ne confruntăm este șomajul.

Din aceste motive este important să alegeți un guvernator care să acorde mai multă atenție șomajului decât inflației. Ambii candidați susțin că Fed nu ar trebui să aibă prea multă preferință pentru stabilitatea prețurilor față de șomaj. Vom judeca după dovezi.

cometariu