Era 6 februarie 1952 când o tânără prințesă, care nu avea încă 26 de ani, a urcat pe tronul Regatului Unit. Pe acel tron Elisabeta a II-a, născută Elisabeta Alexandra Mary și fiica regelui George al VI-lea, ea este încă acolo, 69 de ani mai târziu: când urmează să împlinească 95 de ani (o va face în aprilie), este încă regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a celorlalte Tărâmurile Commonwealth.
În 1936, la doar 10 ani, Elisabeta a devenit deja oficial moștenitorul tronului. Avea doar 13 ani când a izbucnit al Doilea Război Mondial, dar în 1945 și-a convins tatăl să-i permită să participe personal la efortul de război. S-a alăturat Serviciul auxiliar teritorial (Serviciul Teritorial Auxiliar, ATS) unde era cunoscut cu identificatorul „n. 230873” Al doilea subaltern Elizabeth Windsor, e a fost pregătită ca șofer și mecanic. Ea a fost promovată la funcția de comandant junior onorific cinci luni mai târziu.
Dar tocmai la moartea tatălui ei, pe 6 februarie 1952 (lovit de un infarct), a început povestea ei legendară ca regină. Ea a fost, printre altele, primul monarh britanic de la Actul Unirii din 1800 în afara Regatului Unit la momentul succesiunii la tron. În acea zi se afla în Kenya și hotelul în care stătea cu soțul ei Filippo, „Hotelul Treetops”, a devenit în anii următori o atracție turistică.
Până astăzi, regatul lui este cel mai lung din toată istoria britanică, depășind pe 9 septembrie 2015 recordul anterior deținut de stră-străbunica ei Victoria de 63 de ani, 7 luni și 2 zile (echivalent cu 23 de zile), și este cel mai lung pentru o regină din întreaga lume. Ea a avut patru copii: Charles, Prinț de Wales și moștenitor al tronului, Anne, Prințesa Regală, Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex.
Domnia sa a fost lungă, dar și importantă din punct de vedere politic, întrucât a fost marcată de diverse evenimente internaționale. El a contribuit la schimbări importante, inclusiv devolurea puterii către Regatul Unit, povestea repatrierii constituției canadiane și mai ales a decolonizării din Africa și Caraibe, cu întărirea Commonwealth-ului națiunilor a cărei șef este el. Sub Elisabeta a II-a peste 20 de state și-au câștigat independența față de Regatul Unit, în urma unui proces planificat de tranziție la autoguvernare.
Inclus Winston Churchill, aflată la guvernare la momentul urcării pe tron, Elisabeta a II-a avea 14 prim-miniștri: Churchill până în ’55 apoi în ordinea Anthony Eden, Harold Macmillan, Alec Douglas-Home, Harold Wilson, Edward Heath, James Callaghan, Margaret Thatcher , John Major, Tony Blair, Gordon Brown, David Cameron, Theresa May și acum Boris Johnson.
