În timp ce Cop25 are loc la Madrid - summit-ul internațional privind schimbările climatice pentru a încerca să pună în aplicare Acordurile de la Paris - astăzi marchează cea de-a 67-a aniversare a unei catastrofe ecologice care a marcat istoria Europei. A fost Decembrie 5 1952 când Londra a fost lovit deSmog grozav”, o pătură de fum gros și urât mirositor care a învăluit capitala Angliei timp de patru zile.
Cauzele trebuie căutate o creștere bruscă a nivelului de poluare a avut loc în zilele precedente, care au coincis cu unele condiţii meteorologice particulare. Rezultatul a fost că un strat de aer rece, stagnant a fost prins sub un strat de aer mai cald, rezultând o lipsă totală de ventilație și schimb de aer.
Situația a fost agravată de frigul acelor zile, care i-a forțat pe londonezi spori utilizarea sobelor. Cel mai folosit combustibil a fost cărbune de calitate scăzută, cu un continut ridicat de sulf. La acest fum s-a adăugat poluarea provenită de la evacuarea vehiculelor și cea produsă de coșurile industriale.
Ceața era atât de deasă încât s-a predat imposibil pentru mașini să circule. Transportul public și avioanele au oprit. Autoritățile au cerut să rețină copiii de acasă, nu doar pentru a minimiza expunerea lor la vapori toxici, ci și pentru că riscul de a le pierde pe stradă era foarte mare. Chiar și vitele de la Smithfield Market au murit de asfixiere.
Primele estimări vorbeau despre 4 de victime, dar cercetările mai recente au dus la triplarea acestui număr: bilanțul a crescut cu până la 12 mii de morți, la care s-au adăugat 100 de bolnavi în stare gravă.
„Marele Smog” a intrat în istorie drept cel mai grav eveniment de poluare a aerului cunoscut vreodată de Marea Britanie. Catastrofa a avut un impact semnificativ asupra comunității științifice și asupra opiniei publice, conducând în primul rând problema de mediu.
În ciuda rezistenței inițiale a guvernului, prezidat atunci de Winston Churchill, în anii următori a fost elaborată o lege pentru reducerea emisiilor, „Clean Air Act”, care a fost promulgat de Parlament și aprobat de Regina la 5 iulie 1956.
