Volumul "Piața muncii în tripla tranziție. „Politici publice și rolul agențiilor de ocupare a forței de muncă și al Forma.Temp”, editat de Franco Bassanini, Mimmo Carrieri, Giuseppe Ciccarone și Antonio Perrucci (Il Mulino, 2025), este propus ca fiind unul dintre cele mai mari și mai documentate analiza muncii în Italia într-o fază a transformărilor epocale.
Lucrarea, rezultatul unui proiect promovat de Formă.Temp și de la Fundația Astrid, se remarcă prin capacitatea sa de a integra perspective economice, sociale și instituționale, construind un cadru interpretativ actualizat asupra proceselor care au loc pe piața muncii. Abordează sistematic „tranziție triplă(ecologică, digitală și demografică) care redefinește structura productivă, cererea de competențe și, în mare măsură, însăși ideea de ocupare a forței de muncă. Într-un context în care schimbările tehnologice și sustenabilitatea mediului sunt împletite cu o îmbătrânire fără precedent a populației active, cartea revine o imagine complexă și dinamică a muncii, solicitând o regândire a politicilor publice și a strategiilor de adaptare ale actorilor sociali.
Introducere de Francesco Verbaro
Cadrul general al cărții este bine conturat în introducerea amplă de Francesco Verbaro, care explică sensul cercetării: să înțeleagă cum Italia trece printr-o schimbare structurală care implică nu doar oferta și cererea de muncă, ci și aceeași ideea de cetățenie productivăAutorul subliniază modul în care țara se confruntă cu un paradox, în care nivelurile de ocupare a forței de muncă sunt în creștere, dar există o persistentă slăbiciune calitativă și structurală, rezultând o segmentare teritorială și generațională din ce în ce mai pronunțată. Lentoarea instituțiilor publice, incapacitatea de a utiliza eficient resursele și legătura deficitară dintre educație, afaceri și muncă apar ca limitări istorice ale sistemului italian. În acest context, cartea își propune să ofere cunoștințe și instrumente de îndrumare pentru a depăși acest lucru. „lene culturală” și acea „abordare de reglementare”, care încetinește evoluția politicilor muncii.
Prin urmare, rezultă că cele trei tranziții nu pot fi abordate separat, ci necesită o regândire completă a modelului de dezvoltare și rolul organismelor intermediare, inclusiv agențiile de ocupare a forței de muncă, cărora volumul le recunoaște ca având un rol crucial în promovarea potrivirii și inovării competențelor.
Tripla tranziție
Il Volumul este împărțit în trei părți, fiecare fiind încredințată unor grupuri de cercetare diferite care abordează un aspect specific al transformării continue. Prima parte, editată de Giuseppe Ciccarone, Dario Guarascio și Michele Raitano, investighează impactul tranziției ecologice pe piața muncii din Italia. Această secțiune analizează implicațiile asupra ocupării forței de muncă și a distribuției în urma trecerii de la producția brună la cea verde, subliniind riscurile polarizării și necesitatea unor politici capabile să sprijine reconversia sectorială și dezvoltarea competențelor verzi. A doua parte, editată de Paolo Lupi și Antonio Perrucci, abordează tranziția digitală, acordând o atenție deosebită evoluției rolurilor profesionale, fenomenelor de necorelare a competențelor și rolului tot mai mare al inteligenței artificiale în procesele de producție. Ambele secțiuni împărtășesc o înțelegere comună: transformările tehnologice și ecologice, deși structurale prin natura lor, nu sunt neutre în ceea ce privește impactul lor social și asupra ocupării forței de muncă, ci necesită o remodelare profundă a instrumentelor de politici și a parteneriatelor public-private.
A treia parte, intitulată Oferta evazivă. „Cum se schimbă munca și cum se schimbă preferințele lucrătorilor” reprezintă cea mai inovatoare și bogată din punct de vedere sociologic contribuție a întregului volum. Autor: Mimmo Carrieri, Adriano Oliveto și Fabrizio Pirro, lucrarea abordează problema muncii dintr-o perspectivă a ofertei, punând sub semnul întrebării cum s-au schimbat așteptările, motivațiile și alegerile lucrătorilor pe o piață din ce în ce mai fragmentată și instabilă. Perspectiva adoptată mută atenția de la partea cererii - companii, sectoare și tehnologii - la partea oamenilor, oferind lucrătorilor o voce prin intermediul unor cercetări extinse cu metode mixte care combină analiza statistică, interviurile și grupurile de focus regionale. Această cercetare combină rigoarea empirică și profunzimea interpretativă, dezvăluind cu succes caracteristicile unei „societăți a muncii” echilibrate între noi oportunități și fragilități persistente.
O dublă criză de aprovizionare și o dublă nepotrivire
Cercetarea, realizată în trei teritorii reprezentative (Treviso, Roma și Avellino), arată cum diferențele geografice și de producție nu anulează convergența problemelor. Datele confirmă faptul că Italia se confruntă cu o dublă criză a ofertei de forță de muncă: cantitativă, din cauza declinului demografic și a îmbătrânirii populației active, și calitativă, legată de nepotrivirea dintre competențele necesare și cele disponibile. Autorii, în acest context, identifică o dublă nepotrivire: cea „cantitativă”, care reflectă reducerea numărului de potențiali lucrători, și cea „calitativă”, legată de decalajul dintre formare și nevoile companiilor. În ciuda rata de angajare a atins niveluri record, în jur de 62%, piața muncii din Italia rămâne marcată de insecuritate larg răspândită, salarii modeste și inegalități tot mai mari.
Cartea arată cum Cantitatea de muncă nu este un indicator suficient al bunăstării, dacă nu este însoțită de o calitate corespunzătoare a ocupării forței de muncă. Cercetarea empirică raportată analizează calitatea muncii prin cinci dimensiuni: economic, ergonomic, complex, autonomie și control. Scorul mediu general, egal cu 2 din 3, indică o calitate percepută satisfăcătoare, dar nu ridicată, cu disparități mari între sectoare și teritorii. Cele mai slabe dimensiuni par a fi cele ale controlului și autonomiei, mărturisind o piață încă marcată de relații de lucru ierarhice și marje limitate de autodeterminare. Insecuritatea rămâne o trăsătură structuralăPeste 80% dintre lucrători declară că sunt expuși la locuri de muncă precare, în timp ce mai mult de o treime declară că venitul lor este „abia suficient pentru a trăi”. Aceste date, analizate pe o perioadă lungă de timp, confirmă persistența unei diviziuni între „protejați” și „expuși”, adică între cei care se bucură de stabilitate și cei care se mișcă într-o zonă gri a locurilor de muncă cu protecție scăzută și incertitudine ridicată. Un alt punct de mare interes este atenția acordată transformărilor culturale și valorice ale muncii.
Pandemia ca și catalizator
Este prezentat ca Pandemia de Covid-19 a acționat ca un catalizator, accelerând procesele deja în desfășurare și redefinind așteptările individuale. Apariția unor noi priorități - echilibrul dintre viața profesională și cea personală, flexibilitatea și autonomia - este însoțită de o cerere tot mai mare de sens și recunoaștere care depășește simpla salarizare. Munca, deși încă centrală în viața oamenilor, nu mai este percepută ca unică sursă de identitate socială: s-a transformat într-un teren de negociere pentru timp, venit și împlinire personală. În acest sens, „noua piață a muncii” este mai puțin dispusă la sacrificii, mai exigentă în ceea ce privește calitatea și sensul, dar în același timp mai vulnerabilă la rigiditățile sistemului italian de producție și contractual.
Rolul afacerilor
Al treilea capitol evidențiază, de asemenea, rolul afacerilor și organizațiile în redefinirea relațiilor de muncă. Interviurile cu managerii de resurse umane relevă dificultatea tot mai mare în găsirea de personal calificat, nu atât din cauza lipsei de candidați, cât mai degrabă din cauza lipsei de competențe adecvate și a așteptărilor în schimbare ale tinerilor lucrători. Cererea de munca inteligentă, căutarea unor medii incluzive și valorizarea soft skills apar ca noi criterii de selecție și satisfacție profesională. În același timp, companiile raportează nevoia de investiți în formare și leadership, indicând dezvoltarea abilităților de gestionare a schimbării și de comunicare ca prioritate. Cartea subliniază acest aspect. Tranziția nu poate fi gestionată doar prin stimulente sau reforme structurale, ci necesită o schimbarea culturală în organizații și în politicile de formare profesională.
Prin urmare, autorii oferă o fotografie nepublicată a pieței muncii Italia se confruntă cu o dublă discrepanță: cantitativă și calitativă. Prima este legată de declinul demografic și de îmbătrânirea forței de muncă; a doua, de decalajul tot mai mare dintre competențele disponibile și cerințele de producție. Acest lucru creează un paradox: ratele record de ocupare a forței de muncă coexistă cu o insecuritate generalizată, salarii stagnante și un sentiment de precaritate structurală care afectează peste 80% dintre lucrători.
Analiza teritorială: Treviso, Roma și Avellino
Unul dintre cele mai inovatoare aspecte ale celui de-al treilea segment al acestei investigații este analiză teritorială realizat prin intermediul unor grupuri de focus în trei contexte socioeconomice diferite, fiecare reprezentativ pentru diferitele „Italie” economice și sociale. Treviso reprezintă zona „economiei difuze”, dinamică, dar îmbătrânită; Roma, metropola serviciilor și a profesiilor terțiare; Avellino, zona internă marcată de o rată scăzută a ocupării forței de muncă și de o emigrație ridicată a tinerilor. În ciuda diferențelor, Cele trei realități converg asupra unor noduri Acestea includ dificultatea de a atrage generațiile mai tinere, lipsa percepută de mobilitate socială și nepotrivirea dintre parcursul educațional și cererea de forță de muncă. „Criza ofertei” se manifestă astfel nu doar ca o problemă cantitativă, ci ca un simptom al unei dezamăgiri mai profunde față de munca în sine. Oferta evazivă desemnează o subiectivitate a forței de muncă care eludează modelele tradiționale de analiză și necesită noi instrumente pentru a fi înțeleasă.
Relația dintre oameni și muncă
În cadrul general al volumului, cea mai radicală schimbare privește relația dintre oameni și muncăConfruntate cu această transformare, politicile publice și actorii pieței muncii sunt chemați să se reînnoiască profund. Autorii propun o abordare de guvernanță „multitasking”, capabil să integreze formare continuă, agenții proactive de ocupare a forței de muncă și strategii locale diferențiate. Viziunea este cea a unui sistem care depășește simpla gestionare a pieței muncii, ci mai degrabă o susține, o ghidează și o îmbunătățește, transformând precaritatea într-o cale către o mobilitate durabilă.
Piața muncii în tripla tranziție se impune, așadar, ca text de referință pentru înțelegerea Noile frontiere ale muncii în Italia. Nu doar pentru cantitatea și calitatea datelor colectate, ci și pentru profunzimea cu care acestea împletesc economia și societatea, structura și cultura, analiza empirică și reflecția teoretică. Al treilea capitol, în special, luminează fața umană a unei piețe în schimbare, amintindu-ne că adevărata modernizare vine din capacitatea de a asculta și înțelege oamenii care lucrează. Poate fi considerat atât un manual, cât și un instrument util de reflecție, atât pentru cercetători și practicieni, cât și pentru factorii de decizie politică. Punctul său forte constă în capacitatea de a privi dincolo de urgență, propunând o viziune pe termen lung în care calitatea muncii este adevăratul parametru al dezvoltării. A treia parte, în special, oferă o perspectivă valoroasă: viitorul muncii nu va depinde exclusiv de tehnologii sau politici de mediu, ci de... capacitatea colectivă de a înțelege și valoriza noile subiectivități de lucru.
Într-o perioadă de tranziție rapidă, acest volum îndeamnă la o responsabilitate colectivă reînnoită: aceea de a construi o muncă nu doar mai eficientă, ci și mai dreaptă, mai conștientă și mai împărtășită.
