La bioeconomia din Italia, în 2018, a generat o producție egală cu aproximativ 345 de miliarde de euro și peste 2 milioane de angajați. Potrivit celui de-al 6-lea Raport privind Bioeconomia în Europa, întocmit de Intesa Sanpaolo împreună cu Assobiotec și Cluster Spring, bioeconomia - sistemul care utilizează resursele biologice, inclusiv deșeurile, pentru producerea de bunuri și energie - reprezintă un potențial pilon pe care pentru a baza repornirea, reconciliind economia, mediul și ocuparea forței de muncă.
Potrivit rezultatelor cuprinse în raport, valoarea producției bioeconomiei a crescut di peste 7 miliarde euro față de 2017, datorită contribuției pozitive a majorității sectoarelor luate în considerare și în special a celor aferente la lanțul de aprovizionare agroalimentară (unul dintre pilonii bioeconomiei), generând mai mult de jumătate din valoarea producției și a forței de muncă și jucând un rol fundamental în protecția biodiversității, îngrijirea teritoriului și transmiterea identității culturale.
Pandemia de coronavirus a făcut și mai evidentă necesitatea regândirii modelului de dezvoltare economică, concentrându-se mai mult pe durabilitate și pe mediu. Tocmai în acest context, rolul bi-economiei capătă un rol și mai relevant, dat de legătura sa cu teritoriu, capacitatea sa de a crea lanțuri de aprovizionare multidisciplinare integrate în zonele locale și de a reveni, grație unei abordări circulare, importante nutrienții pentru teritoriu îl plasează drept unul dintre pilonii noului acord verde lansat de UE.
Sistemul agroalimentar italian se clasează în topul Europei, cu o pondere de 12% în ceea ce privește valoarea adăugată și 9% în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Puternic integrat în contextul european, lanțul de aprovizionare agroalimentar italian și-a văzut creșterea proiecției pe piețele mondiale: 6 din 15 regiuni italiene se află în clasamentul european al valorii adăugate a sectorului agricol.
In schimb, din comparația europeană țara noastră câștigă locul trei, în termeni absoluți după valoarea producției, după Germania (414 miliarde) și Franța (359 miliarde) și înaintea Spaniei (237 miliarde). Regatul Unit (223 miliarde) și Polonia (133 miliarde).
Înalt operaționale au fost și start-up-urile inovatoare care operează în domeniul bioeconomiei: conform actualizării din februarie trecută, o pondere de 8,7%, egală cu 941 dintre entitățile inovatoare înregistrate, cu creștere continuă culminând cu o pondere apropiată de 17% în prima. două luni din 2020. Majoritatea start-up-urilor sunt active în cercetare-dezvoltare și consultanță, care singur reprezintă peste 50% din sectoare în ansamblu, cu până la 496 de start-up-uri inovatoare.
Urmează sectorul alimentar și băuturi cu 119 entități și lumea agriculturii, cu 81 de start-up-uri inovatoare reprezentând 8,6%, confirmând centralitatea lanțului agroalimentar în lumea bioeconomiei. Potrivit datelor din cel mai recent sondaj comunitar privind inovarea, Italia se situează pe locul al doilea printre principalii jucători europeni și în ceea ce privește procentul de companii din sector care au introdus inovații de produs și proces (49,2%), dar și la durabilitate.
Italia se numără printre liderii europeni cu aproape 2 milioane de hectare de teren dedicat culturii ecologice: conform analizei situatiilor financiare pe un esantion de peste 9.300 de companii din sector, se evidentiaza ca firmele cu certificari organice au inregistrat o crestere a cifrei de afaceri de 46% intre 2008 si 2018, aproape dubla fata de +25% de companii. fara certificari.
Fiecare nivel al lanțului de aprovizionare agroalimentară produce deșeuri de natură diferită și în cantități schimbătoare. La nivel european, deșeurile organice produse se ridică la aproximativ 87 de tone, egal cu 171 kg pe cap de locuitor.. Sectorul care are cel mai mare impact este cel al familiilor (33 milioane de tone), al transformării industriale (24 milioane) și în final sectorul agricol (17 milioane de tone). Un potențial important de biomasă din care se pot obține compost, bioenergie și biomateriale dacă sunt colectate și gestionate în mod corespunzător.
În plus, lanțul de aprovizionare agroalimentară are un impact semnificativ atât în ceea ce privește emisiile, cât și consumul de apă. Durabilitatea mediului este legată de modelul de producție, de reutilizarea resurselor de apă și de reducerea risipei alimentare care reprezintă emisii de CO2 și consum inutil și evitabil de apă.
În cele din urmă, este oportună implementarea practicilor de prevenire și reducerea deșeurilor în urma Ierarhiei de recuperare a alimentelor. Produsele alimentare care sunt risipite de-a lungul lanțului de aprovizionare reprezintă emisii inutile și evitabile de CO2 și consum de apă.
