Acțiune

Franța în flăcări vrea normalitate dar între Macron și sindicate cine va începe dezghețul?

Întâlnirea din 5 aprilie dintre Guvern și sindicate și pronunțarea Consiliului Constituțional din 14 aprilie cu privire la reforma pensiilor vor spune dacă Franța este în dispoziție pentru dezgheț sau dacă ranchiunea și resentimentele sociale vor prevala asupra rațiunii, deschizând calea pentru reacţionarul lui Le Pen drept

Franța în flăcări vrea normalitate dar între Macron și sindicate cine va începe dezghețul?

Zece zile de grevă promovat de toti sindicate și un climat de violență declanșat de Bloc negru: Franța arde de săptămâni, dar nu poate dura așa. Președintele Emmanuel Macron a avut curajul nepopularităţii prin promovarea unei reforme a pensiuni de care el însuși s-ar fi făcut cu plăcere fără dar care „este necesar” deoarece asigură sistemul francez de securitate socială și pentru viitor. Dar țara nu a înțeles acest lucru și între Elysée și Franța există un divorț sentimental care este deja mult mai mult decât lipsa de comunicare și neîncrederea reciprocă. Dar putem continua așa? Nu, nu poți: Macron o știe și sindicatele o știu sau, cel puțin, cel mai inteligent și realist dintre ei o știe, Laurent Berger, lider al CFDT, al doilea cel mai mare sindicat francez, un fel de CISL și cândva prieten cu Macron. „Macron revine la dialog, altfel ajută Le Pen” a declarat el miercurea trecută într-un interviu acordat la Repubblica. Dar al lui nu este singurul semn timid de dezgheț, chiar dacă alegerea surpriză a Sophiei Binet în fruntea uniunii comuniste Cgt, un fel de versiune unională a lui Elly Schlein, nu este tocmai un bun augur.

FRANȚA: PRIMELE SEMNE DE DEZGELARE DE LA Sindicalistul BERGER ȘI PREMIER BORNE

În aceeași zi în care Berger a lansat primele semne de pregătire pentru dialog, premierul Elisabeth terminal a invitat sindicatele la o ședință fără ordine de zi pentru 5 aprilie. Ceea ce înseamnă că totul poate fi discutat. Chiar și pensiile? Nu de suspendarea reformei, așa cum cer sindicatele, ci poate de unele aspecte de aplicare a acesteia și apoi de muncă și justiție. Distantele dintre guvern iar sindicatele sunt abisale dar deschiderea unei mese de discutii este deja ceva.

La acea întâlnire va fi însă un oaspete de piatră: the Consiliul Constituțional, prezidat de fostul premier socialist Laurent Fabius, care pe 14 aprilie va trebui să decidă dacă textul reformei respectă sau nu Constituția și pe 20 aprilie dacă admite sau nu un referendum popular privind ridicarea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. XNUMX preconizat de reforma Macron.

FRANTA: CONSILIUL CONSTITUTIONAL POATE JOCA UN ROL DECIS

Pe scurt, zile fierbinți, foarte calde pentru Franța și pentru soarta nu numai a reformei pensiilor, ci și pentru viitorul lui Macron însuși. Toată lumea înțelege că Franța nu poate continua într-o ciocnire care o desparte pe verticală, care o paralizează și care oferă tot mai mult spațiu de manevră violenței și care în cele din urmă joacă doar în mâinile dreptei. Dar cine va face primul pas spre dezgheț? Poate că Nicolas Domenach nu greșește în totalitate când scrie în săptămânalul economic Provocări că paradoxal „Macron trebuie să spere la cenzura Consiliului Constituțional”, nu totală, ci parțială, să reia dialogul cu sindicatele fără să piardă fața. Dar ce vor face cei 14 membri ai Consiliului Constituțional pe 9 aprilie? Unii spun că Fabius ar putea profita de ocazie pentru a se răzbuna pentru cenzura suferită în mai în urmă cu 3 ani de însuși Macron care a criticat public Consiliul pentru încetineala sa în validarea prelungirii stării de urgență dorită de Executiv. Dar asta ar fi o meschinărie. Mai realist Le Monde crede că Consiliul Constituțional va respinge reforma pensiilor, da dar doar parțial, oferind Guvernului și sindicatelor posibilitatea reluării dialogului pe baze noi și mai constructive.

FRANȚA: REVENIREA LA RATIUNE VA PREVALE ÎNTRE REZENTĂȚI ȘI RANCOR SOCIAL?

Macron se confruntă cu prețul său că modernizarea Franței nu este o cină de gală și că este imposibil să se realizeze reforme fără consens, dar dintre sindicaliștii mai pragmatici precum Berger, câți ar putea jura că, fără o reformă profundă, francezii sistemul de asigurări sociale este capabil să reziste în ciuda prelungirii speranței de viață, a reducerii lucrătorilor activi și a creșterii pensionarilor? Următoarele zile ne vor spune dacă în Franța revenirea la rațiune va putea prevala asupra resentimentelor și resentimentelor sociale.

cometariu