Cum este posibil ca într-o țară profund de dreapta precum Franța, din ce în ce mai afectată de relele populismului și indiferența față de politică, un om de stânga să aibă șanse mari de câștig? Cum este posibil ca candidatul Partidului Socialist Francez, cu risc de explozie în urmă cu doi ani și încă divizat în octombrie anul trecut, la momentul primarelor, poate deveni presedinte azi? Adevărat, există mereu necunoscutul indecis, acest nou trib pe care mass-media din Paris încearcă dureros să-l definească, „Franța invizibilă”, care își poate mișca votul de la stânga la dreapta, înainte și înapoi, foarte repede. Dar dacă se confirmă sondajele din ultima oră și cardul lui Hollande chiar va fi cel câștigător, cum am ajuns la acest epilog?
Victoria lui, dacă este confirmat de fapte, se va datora în mare măsură greșelilor adversarului său. În afară de cele învecinate (o campanie care a început prea târziu, cu scuza că era mai bine să creăm suspans: în realitate a fost o greșeală gravă), există o problemă de bază pentru Sarkozy: hiper-președintele, așa cum o spuneau când le plăcea tuturor sau aproape tuturor (chiar și multora din stânga), a început în 2007 făcând prea multe promisiuni. Multe dintre acestea au dreptate, ține cont. Reforma unei funcții publice relativ eficiente, dar elefantine acum prea scump pentru o țară care crește încet. Reforma pietei muncii, să se adapteze la concurența nu numai din țările emergente, ci chiar și din Germania, acum mai ieftină decât Franța pentru costul forței de muncă. Sarkozy a rupt apoi un tabu după altul. Auzindu-l vorbind in ultimele zile, cu un discurs practic de extrema dreapta, pentru a urmari dureros votul celor care au votat-o pe Marine Le Pen in primul tur, se uita cine a facut-o. Un om de dreapta care a vorbit despre ecologie. Cine a ales pentru un post cheie precum cel de ministru de externe un om din ONG-uri cu un logo de stânga precum Bernard Kouchner.
Sarkozy a vrut să schimbe totul. Apoi a fost criza economică (o spune mereu, ca să se justifice, și e parțial adevărat). Dar mai presus de toate a făcut greșeala de a lansa prea multe șantiere, într-un mod anxios, excesiv, dezorganizat: prea multe promisiuni, prea greu să le ținem pe toate. Au fost și diverse afaceri care l-au mai mult decât atins, acuzații (procesele sunt în curs) de a fi încasat mită: banii sunt un punct slab al nostru, ca și fascinația pe care o suferă de la bogați, el s-a născut într-un context burghez, dar într-o familie mai mult sau mai puţin degradată din punct de vedere economic. Totuși, dincolo de orice, ceea ce marea majoritate a francezilor îi rețin este tocmai că nu și-a ținut promisiunile. În acest fel, chiar și ceea ce ar fi făcut bine este uitat. Ca și intervențiile concepute după prăbușirea din 2008, când s-a decis să lanseze un împrumut mare de obligațiuni de 35 de miliarde de euro, pentru a relansa competitivitatea a sistemului Franței, în curs de implementare. Și că poate va da roade, mai ales pe acelea 19 miliarde investite în universitate, care servesc deja la transformarea multor universități. De asemenea, va uita că fibrilația sa a fost servită în anumite momente la nivel internațional, precum criza financiară din 2008. În a doua jumătate a acelui an, Franța a asigurat președinția Uniunii Europene. Și a fost unul dintre cele mai dificile semestre (tot pentru drift-ul din Georgia) dar cu siguranță mai bine gestionat. La acea vreme, francezii erau mândri că au un președinte decizional ca el.
Idila pare că s-a terminat. Și pentru o vreme. Dacă Hollande câștigă, se datorează și dezamăgirii lui Sarkozy, e inutil să-ți zvârnești creierii. Programele celor doi candidați sunt evident diferite, dar nu mai suntem pe vremea lui Mitterrand. Hollande promite mai multe taxe și mai puține cheltuieli publice, exact ca Sarkozy: pe frontul economic, nu mai este Franța cea care decide. Hollande este o persoană serioasă, care miroase a cifre. Dar nu are o carisma debordanta. Nici măcar nu a fost ministru. A fost un tehnocrat de partid toată viața. Dacă va fi o minune duminică seara, nu va fi doar datorită lui.
