Sunt 7 noduri pe care trebuie să le dezlege MSc-Lufthansa e Certares, cele două consorții interesate să cumpere majoritatea companiilor Ita Airways. Și de aici cursa contra-cronometru a contestatorilor. Cea de-a treia ofertă obligatorie trebuie prezentată până la ora 23.59 din 22 august și având în vedere termenul limită acum iminent, consilierii Ministerului Economiei au transmis comunicarea oficială cu solicitarea părților interesate de clarificare a unor puncte, de la preț la cotele până la ieşirea din stat. Trezoreria - în prezent singurul acționar al Ita - nu este mulțumit de oferte și încearcă să-și dea seama dacă poate obține mai mult.
Premierul, Mario Draghi, a explicat în ultima conferință de presă că dosarul Ita va fi închis în scurt timp. Problema este că, cu cât ne apropiem de alegeri, cu atât riscăm să ajungem în veto încrucișat. Iată care sunt ele 7 puncte cuprinse în scrisorile oficiale.
Pretul
Evident, valoarea Ita Airways este în centru: pe 5 iulie trecut - când au fost trimise noile oferte - MSC-Lufthansa a estimat prețul la 800-850 milioane, 600 milioane pentru Certares. Trezoreria vrea să ridice ștacheta, scenariu care nu este ușor de realizat având în vedere că potrivit experților, în timp, preț este obligat să coboare din nou.
Citate
Decretul de privatizare explică că statul va rămâne la început în acționariatul Ita Airways, iar apoi îl va părăsi ulterior. Deci aici vine capitolul cita. Pentru MSC-Lufthansa, Trezoreria nu trebuie să depășească 20%, lăsând 60% pentru MSC și 20% pentru Lufthansa. Fondul american este dispus să lase 40% în sarcina MEF care în orice caz vizează o cotă de peste 20% sau care îi garantează o pondere specifică mai mare în deciziile importante.
Guvernare
Strâns legat de discursul citat, există guvernare. În ipoteza de lucru MSC-Lufthansa ne gândim la un consiliu de administrație format din 5 reprezentanți: 3 de la MSC, 1 de la Lufthansa și 1 de la MEF. Tot pentru Certaresil Consiliul ar mai avea 5 membri: 3 pentru fondul SUA, 2 pentru minister. În orice caz, Trezoreria cere să aibă ultimul cuvânt asupra unor decizii decisive pentru viitorul companiei, de la rețea la alianțe.
Strategiile
Un alt punct critic. Există puțină credință în ceea ce privește strategii care va fi urmată odată cu finalizarea vânzării: Trezoreria ar dori să-și mențină autonomia asupra strategiilor privind investițiile și managementul flotei, punct care nu este împărtășit în special cu grupul MSC-Lufthansa.
Management-ul
Guvernul ar dori, de asemenea, să aibă puterea de a veto asupra managementului viitorul companiei. Americanii din Cetares s-ar putea arăta mai deschiși față de această soluție, în timp ce consorțiul celor doi giganți ar dori doar să discute despre alegerea direcției cu guvernul italian, fără a se supune totuși deciziilor sale.
Bugetele
Trezoreria nu este convinsă de situația financiară a cumpărătorilor, în special a Cetares. Din acest motiv, Ministerul a procesat cererea pentru a putea analiza bilanțurilor a companiilor în cauză.
Ieșirea din stat
Este unul dintre cele mai importante noduri. Întrucât decretul prevede ieșirea MEF din acționariatul, ministerul ar dori să vadă cât intenționează să plătească consorțiul câștigător peste câțiva ani când Trezoreria părăsește compania pentru a fi pusă pe hârtie deja astăzi. Dar este un calcul, motivează experții, greu de realizat mai ales într-un context plin de factori necunoscuți (pandemie, războaie, inflație, recesiune și creșteri de preț) și care se pretează cu ușurință la supraevaluare. Ceea ce ar fi bine pentru casele publice, dar nu pentru consorțiul câștigător.
