Regulile pentru achizițiile publice europene se schimbă, dar și pentru cele naționale mai substanțiale (de la 5 milioane în sus). Mai mult, tot pe tema licitațiilor, continuă propunerea de a planta niște „stâlpi” în apărarea companiilor făcute în UE. Și pentru prima dată se stabilește o formă de reglementare europeană pentru contractele de concesiune. Acest lucru a fost decis de Parlamentul European la finalul sesiunii plenare din această săptămână de la Strasbourg cu aprobarea unui „pachet” de măsuri care, deși eșalonate în timp, sunt menite să modifice semnificativ, din punct de vedere al transparenței, eficienței și simplificării, sectorul achizițiilor publice și al concesiunilor de bunuri și servicii.
Modificarea regulilor care guvernează achizițiile publice este una dintre prioritățile enumerate în Actul privind piața unică I (Actul privind piața unică nr. 1) pentru a debloca potențialul de dezvoltare al economiei europene și este, de asemenea, una dintre componentele cheie ale strategiei UE 2020 pentru smart. , creștere durabilă și favorabilă incluziunii, adică obiectivul pe care Uniunea Europeană și-a propus să-l atingă până la sfârșitul deceniului actual.
În plus, observația faptului că în Europa administrațiile publice alocă aproximativ 18% din produsul intern brut al întregii UE pentru construcția de lucrări publice și achiziționarea de bunuri și servicii - se subliniază în Palatele de la Bruxelles și Strasbourg. - conduce să considere achizițiile publice o pârghie puternică pentru atingerea unor obiective economice și sociale majore pentru cinci sute de milioane de cetățeni europeni. Și din acest motiv criteriile și metodele de atribuire a contractelor - adaugă inițiații celor două capitale ale Uniunii Europene - trebuie să fie absolut transparente, să asigure tratament egal pentru toți cei care participă la licitații și să se asigure că banii contribuabililor sunt folosiți cât mai eficient. pe cat posibil.
Noile reguli se bazează, explică ei Parlamentului European, pe principiul „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, adică literalmente „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”. O definiție în care adverbul „economic” poate induce în eroare întrucât în realitate acea formulă conține criteriile care trebuie să determine selecția proiectelor prezentate la licitație publică: protecția mediului, aspecte sociale, caracteristici inovații, experiența persoanelor implicate în desfășurare. încheierea contractului, orice ofertă de servicii post-vânzare sau asistență tehnică; fără a neglija aspectele financiare precum prețul sau costurile ciclului de viață al lucrărilor, bunurilor și serviciilor acoperite de contract.
Un alt obiectiv pe care noua reglementare își propune să le atingă este un nivel mai ridicat de simplificare a procedurilor asociate cu participarea la licitații: atât pentru a reduce costurile suportate de întreprinderi, cât și pentru a permite întreprinderilor mici și mijlocii posibilitatea de a participa la licitații. pentru atribuirea unui contract. În acest sens, se are în vedere elaborarea unui document unic, în toate limbile UE, valabil pentru participarea la orice tip de contract, care să fie completat cu autocertificarea aferente documentelor solicitate. A cărui prezentare originală va fi cerută exclusiv câștigătorilor contractului. În ansamblu, reducerea taxelor legate de participarea la o licitație va fi, prevăd raportorii directivelor, de cel puțin 80%. Pe de altă parte, însă, noua legislație prevede reguli mai stricte pentru subcontractare, care nu trebuie să devină „trucuri de fraudă pentru eludarea respectării legii”, în principal cele referitoare la protecția muncii.
„Aceste noi reguli – a comentat Marc Tarabella, europarlamentarul belgian al grupului parlamentar al socialiștilor și democraților, raportor al directivei privind achizițiile publice – transmit un semnal puternic cetățenilor europeni, care au dreptul de a vedea banii publici folosiți în conformitate cu criterii de eficiență”. Și oarecum retoric adaugă că „noile criterii vor pune capăt dictaturii celui mai mic preț”.
Chiar și pentru contractele de concesiune, care nu au fost încă supuse unei legislații specifice, se vor aplica aceleași reguli ca și pentru achizițiile publice. Caracteristica concesiunilor este că sunt acorduri stipulate liber prin tratat privat între o administrație publică și o companie. În plus, aceste contracte sunt foarte complexe, pe termen lung și de o valoare deosebit de mare. Lipsa unor reguli clare valabile pe întreg teritoriul UE a condus, potrivit instituțiilor europene, la creșterea incertitudinii juridice și a împiedicat liberalizarea completă a serviciilor în țările membre ale UE. Acest lucru a condus la distorsiuni în funcționarea pieței unice; în plus, operatorii economici, în special IMM-urile, au fost supuși unor limitări în ceea ce privește exercitarea drepturilor garantate de piața unică însăși și au pierdut oportunități importante de afaceri.
Raportorul directivei privind contractele de concesiune, francezul Philippe Juvin, de la Partidul Popular European, observă că și cu referire la această problemă „noile reguli sunt importante”. Întrucât, precizează el, „aceștia contribuie la crearea unui mediu economic în care, datorită transparenței sporite a regulilor de joc, toți subiecții implicați (instituții publice, operatori economici, cetățeni), vor putea deriva unele beneficiu".
Cu privire la conținutul celor trei directive tocmai aprobate la Strasbourg, în iunie anul trecut, Parlamentul ajunsese deja la un acord cu Consiliul, organismul în care sunt reprezentate guvernele celor 28 de state membre UE. Aceasta înseamnă că procesul legislativ al măsurilor în cauză s-a încheiat în mod substanțial: lipsește doar adoptarea formală de către Consiliu. Dar pentru ca noile reguli să intre în vigoare, întrucât sunt directive, este necesară transpunerea lor în legislația națională, operațiune pe care parlamentele țărilor membre vor trebui să o realizeze în cel mult doi ani.
În schimb, în ceea ce privește regulamentul privind participarea companiilor din țări terțe la licitațiile publice europene, confruntarea dintre Parlamentul European și Consiliu va trebui aprofundată; și, de asemenea, mai bine precizat linia Adunării de la Strasbourg. Care în orice caz în ședința care tocmai s-a încheiat și-a exprimat un vot în favoarea propunerii care intenționează să limiteze participarea companiilor extracomunitare la contracte mai mari (de la cinci milioane în sus), precum și la cele în care cota în mâinile acestor firme depășește 50% din valoarea contractului, doar celor aparținând țărilor terțe care au încheiat acorduri comerciale cu Uniunea Europeană.
O condiție a reciprocității, aceasta, motivată de faptul că – spun susținătorii limitării propuse – 85% din piețele de achiziții publice din UE sunt „potențial deschise ofertanților internaționali”. Aproximativ de trei ori mai mult decât 32% în SUA și 28% în Japonia. Totuși, această poziție va trebui să se confrunte cu cea a unei minorități parlamentare semnificative, care se tem de posibile represalii din partea partenerilor comerciali ai UE, precum și de deteriorarea imaginii unei Europe în fruntea procesului de liberalizare a comerțului și, prin urmare, de un oponent feroce al protecționismului. . Din aceste motive, predicția celor care cred că pentru elaborarea acestui regulament, acordul inevitabil cu Consiliul și votul final în Parlament, va fi necesar să treacă dincolo de alegerile europene din mai este larg împărtășită la Bruxelles și la Strasbourg. .
