Acțiune

Augers, referendum și cazul Guidi: opriți actul ilegal, nu Tempa Rossa

Din Blogul lui Umberto Minopoli – The No Triv se bucură de cazul Guidi, dar numai în Italia este exploatată o infracțiune pentru a bloca o lucrare valabilă și legitimă. Așa că totul se încurcă și uităm că pe surse regenerabile au fost declanșate escrocherii la adresa statului și infracțiuni favorizate de maxi-stimulente, care nu au împiedicat construirea centralelor. Dar în Puglia, promotorul referendumului antiforaj reglementează...

Augers, referendum și cazul Guidi: opriți actul ilegal, nu Tempa Rossa

De pe blogul „Optimistul”
de Umberto Minopoli

Dar ce tara este aceasta? No Triv și susținătorii lor se bucură. Arătând unde vrem să ajungem: oprirea extracției de petrol peste tot, peste tot și nu numai, așa cum au spus ipocriții care susțin No Triv, pe o rază de 12 mile de coastă, pe mare. Într-o stare civilizată și stabilă mental se distinge între ceea ce este o crimă și ceea ce nu este o crimă. Între ceea ce este o faptă nesfântă, nepotrivită și stupidă a unui ministru, de natură a cere imediat demisia acestuia, și o lucrare, în cazul nostru proiectul Tempa Rossa, care este legitimă și urmărită de susținătorii săi respectând legalitatea, instituția, mediul.

TOTUL SE IMPLICA

Aici, însă, totul devine confuz. Și totul este exploatat pentru mărunte politică și se termină de partid: dacă un ministru greșește, înseamnă că proiectul Tempa Rossa este greșit și trebuie oprit”. Iată logica italiană. Dar care este logica? Unde ajungem în acest ritm? Ne dăm seama că asta ar opri totul: orice lucrare sau infrastructură? Nu există investiție, infrastructură, proiect care să nu poată demonstra, în desfășurarea sa, comportamentul ilicit al cuiva. Ce facem: oprim totul pentru asta? Sau urmărim infracțiunea în timp ce protejăm munca? În țările normale este evident și banal că asta se face! La noi, însă, nu este.

Doar în Italia se exploatează o infracțiune pentru a opri o lucrare: în loc de a urmări infracțiunea, de a salva munca, lucrarea este oprită. Farsă. Dar, ține seama, nici măcar nu este adevărat că așa este întotdeauna. Să luăm ceva despre care ecologiștii se înfurie: investiții în surse regenerabile, soare și vânt. Trebuie subliniat așa-zișilor ecologisti care se laudă cu infracțiunea lui Guidi și ar dori să oprească extracțiile că, dacă metoda pe care o aplică astăzi extracțiilor ar fi fost aplicată surselor regenerabile, „dacă se produce o infracțiune într-o lucrare, lucrarea este incriminat și ar trebui oprit”, Italia nu ar avea o singură turbină eoliană sau un singur panou fotovoltaic.

ENERGII REGENERABILE ȘI SFELII

De altfel, în ceea ce privește infracțiunile, fraudele, furturile dovedite, în Italia uităm ce a însoțit investiția în surse regenerabile. Chestii turcești! In fata caruia apare actul ilicit stupid al lui Guidi ca viciul preotului de tara. Ați uitat care a fost șirul de crime, escrocherea statului, crimele mafiei și Camorra care au împânzit construcția în Italia a celui mai mare parc fotovoltaic din lume (cu Germania) sau a parcului eolian din sudul Italiei, în Sicilia și în alte părți. Printre altele: extracția de petrol sau gaze nu distribuie bani publici, spre deosebire de centralele de energie regenerabilă super-stimulate. Sunt investiții private. În schimb, sursele regenerabile au oferit un val de bani publici, ajutoare, stimulente pentru zeci și zeci de miliarde: un mega-afacere uluitor în care s-au revărsat crima organizată, mafia și Camorra în deceniul 1995/2005.

Aș vrea ca vreun jurnalist cinstit din punct de vedere intelectual să exerseze enumerarea potopului de criminali, a episoadelor de corupție, deturnare de fonduri, acte ilicite care au însoțit investițiile „publice” în surse regenerabile în Italia în acei ani. Ce am facut? Am oprit munca asta? Nu. A fost o risipă și o pagubă pentru modul în care s-a făcut: fără planificare, doar cu bani publici, punând alte investiții făcute, cele în cicluri combinate (de asemenea, investiții private precum extracții și cele nepublice precum cele pentru soare și vânt) în afara jocului), ducând la creșterea vertiginoasă a prețurilor la energie. Și în schimb, și spun și eu pe bună dreptate, investiția în surse regenerabile nu s-a oprit'. În ciuda râului criminal. S-a distins între crimă și muncă. Și pentru a face un alt caz, să luăm trenul de mare viteză.

Dacă s-ar fi urmat premiul „Tempa rossa”, adică „se produce o infracțiune, să oprim lucrarea”, astăzi nu am avea o infrastructură, cale ferată de mare viteză, pe care lumea ne invidiază pe noi și cetățenii italieni o binecuvântează. Și ar dori ca aceasta să se extindă în toată Italia. Și nu doar la Milano-Napoli. Vă amintiți câte escrocherii, fapte ilicite, infracțiuni comise de firmele de construcții care au însoțit acea lucrare? Care a fost nivelul de corupție care s-a manifestat? Dar lucrarea nu a fost oprită. Chiar dacă, în acest caz (spre deosebire de sursele regenerabile), ecologistii ar fi vrut să se oprească totul. Dacă i-am fi ascultat, astăzi am călători în continuare cu Intercity, luând 12 ore în loc de 4, pentru a merge de la Napoli la Milano.

PROIECTUL TEMPA ROSSA

Acum, în toate astea, care este proiectul „Tempa Rossa” care, potrivit referendumurilor ipocrite, ar trebui să înceteze din cauza idiotului ilicit al ministrului Guidi? Este uzina definită ca fiind „dintre cele mai avansate din sectorul petrolier”, concepută într-un mod inovator și particular, astfel încât să fie în concordanță cu contextul particular de mediu în care este inserată. Care va angaja peste 500 de persoane, finanțate doar prin investiții private ale companiilor lider mondiale din sectorul petrolier. Acesta nu este un proiect de viitor. Aproape toate puțurile există deja (6 din 8 care au trecut toate nivelurile de autorizare). Ceea ce rămâne de făcut este, întâmplător, nu atât forarea, cât organizarea transportului a ceea ce este extras, adică conducte și aterizări logistice. Trecerea prin Puglia: un fapt geografic pur, esențial.

REFERENDUMUL SI ULEIUL DE BAT

Dar în Puglia se pronunță promotorul referendumului antiforaj: un fost magistrat. La o săptămână după referendum, izbucnește dosarul judiciar al ministrului Guidi. Cronica, să ne înțelegem. Pentru mine, optimist și rațional, mă îngrijorează patologia care vede conspirații peste tot. Desigur: coincidența lovește. Dar mie mi se pare mai importantă o întrebare de fond adresată doctorului Emiliano care amână (din cauza referendumului pe care l-a convocat?) autorizațiile pentru conductele și docurile logistice pentru finalizarea proiectului Tempa Rossa (cred că celebrul amendament vorbea despre asta) : Dr. Emiliano , dar ce se întâmplă cu petrolul care va fi extras din puțurile deja autorizate și perfect legale ale Tempa Rossa? Nu poate fi mutat prin Puglia”? Asa de? Sunt convins că fostul magistrat, un cunoscut tehnolog care a vrut să conducă o oțelărie pe gaz, ar răspunde răspicat: „Oricât se poate bea”.

cometariu