Taxa pe plastic și dezvoltarea surselor regenerabile: cine ajută cel mai mult mediul? Günther Oettinger Comisar pentru bugetul Comisiei Europene și înainte de aceasta pentru energie, miercurea viitoare va prezenta propunerea de taxă pe utilizarea și consumul de plastic în UE. De la 1 ianuarie, China a închis piața de reciclare și, prin urmare, este necesar să-și reducă consumul - prin impozitarea acestuia - la nivel comunitar. În Italia controversa instrumentală despre pungi de plastic în supermarket, că prima taxă europeană adevărată pentru toată lumea ar putea ajunge atunci de la Bruxelles. Oettinger o va propune pentru nevoi bugetare, dar cine îl va asculta în campania noastră electorală?
Problemele de mediu și energetice ale UE sunt de fapt diferite. Poluarea este o problemă mare, dar 450 de milioane de consumatori nu au o politică și o linie comună care să țină împreună economia, mediul, sănătatea și dezvoltarea. Obiectivul 2030 pentru decarbonizarea completă și tranziția la sursele regenerabile începe să fie privit cu suspiciune. O cale ceva mai puțin sigură decât acum câteva luni. Fie pentru căutarea unor noi echilibre politice în țările UE decisive, fie pentru interesele puternice ale marilor companii energetice. Italia, aflată la marginea legislativului, și-a asigurat o strategie bună și ar putea oferi sfaturi partenerilor din perspectiva economiei circulare. Dar consultând studiile corespunzătoare, peisajul european inspiră frică.. Cel mai recent raport al Agenției Roland Berger „Alimentare oamenilor - Viitorul EuropaMatei 22:21 atestă că obiectivele privind sursele regenerabile sunt în mod categoric în pericol. Că 27% din energia verde să fie introdusă în sistemul economic este un obiectiv spre care mergem prea încet. O credem? Apoi, obiectivele pot fi urmărite prin dezvoltarea unui regulament energetic european unic și comun cu impact asupra mediului. Astăzi, totuși, fiecare stat membru este responsabil pentru propriile sale politici energetice - spune Roland Berger -, iar diferitele strategii puse în aplicare pun în pericol efectiv obiectivele climatice finale care trebuie atinse.
Într-o perspectivă de bun augur pentru Europa, cercetătorii spun că până în 2025 capacitatea instalațiilor de stocare capabile să compenseze fluctuațiile sezoniere legate de energia eoliană și fotovoltaică va trece de la 400 de megawați pe oră utilizată la 50 de gigawați. Companiile cu povara lor de costuri trebuie să spere într-o reglementare unică. Pentru că dacă chiar vor să înceapă revoluția verde, trebuie să facă forță pentru descentralizarea sistemelor energetice. Astfel de procese nu pot fi guvernate în interiorul granițelor naționale. Avem nevoie de un context care să permită „persoanelor private să joace un rol activ în aprovizionarea cu energie datorită proliferării sistemelor casnice”. Roland Berger, care are afaceri în 34 de țări, a studiat și noile zone de oportunitate pentru stocarea energiilor alternative și neutralizarea criticităților mereu posibile ale sistemului. Multe start-up-uri au apărut în Italia, dar oportunitățile pentru acorduri între afaceri și clienți privați nu trebuie subestimate. Dacă analiza raportului „Alimentare oamenilor - Viitorul EuropaMatei 22:21 se va dovedi corect , nu este nevoie să inventăm noi taxe de mediu.
