Mulți au văzut izolarea acasă și oprirea temporară a unei mari părți a activităților productive precum prilejul răzbunării naturii asupra omului. Iar ideea unui Pământ mai puțin supus acțiunii umane ne-a gâdilat imaginația.
Cu toate acestea, dincolo de substanțial, dar foarte temporar reducerea emisiilor de CO2 în atmosferă, realitatea este alta. Și asta privește deşeuri care, chiar și în cea mai strictă fază de izolare, nu au încetat să fie produse și, prin urmare, gestionate, colectate, reciclate, eliminate sau duse la groapa de gunoi. Printre altele, menținerea, aproape peste tot în țara noastră, a unui nivel bun de eficacitate, fără a se acumula gunoaie pe marginea drumurilor și trotuarelor, așa cum se întâmplă adesea în vremuri de așa-zisa „normalitate”.
Prin urmare, managementul deșeurilor nu s-a închis din cauza pandemiei și odată cu el costurile serviciului care cântăresc familiile și întreprinderile aflate deja în dificultate din cauza opririi activităților. Și așa cum s-a întâmplat cu energia, se studiază și soluții de reduceri și de plată a taxelor pentru deșeuri care nu complică și mai mult starea economică deja delicată a acestor subiecte. La mijlocul lunii mai, Autoritatea, ARERA, a intervenit în favoarea celor mai sărace familii și a acelor firme care au fost nevoite să-și înceteze temporar activitățile.
Dar nu putem uita două elemente. În primul rând, că TARI este un impozit/tarif care servește la acoperirea unui serviciu și nu a unui amortizor social menit să facă față dificultăților unui anumit segment al populației și, în al doilea rând, că Autoritatea este un organism de reglementare și control care, prin urmare, nu are puterea de a decide la ce ce să aloce impozitele. Această alegere hotărâtă „politică” trebuie să vină de la cei responsabili cu guvernarea țării.
Iar necesitatea implementării unor intervenții decisive în favoarea economiei reale este urgentă. Câteva cifre pentru a contura scenariul actual și viitor, dincolo de ceea ce am experimentat direct în ultimele luni: o scădere cu 25% a consumului gospodăriilor, bonusuri pentru lucrătorii independenți, disponibilizări pentru o mare parte a companiilor, manevre economice - finanțe restante. Pe parcursul acestui 2020, conform estimărilor noastre va exista un colaps de 8,3% din PIB, la o datorie netă de 6,3% din PIB și la o creștere a raportului datorie/PIB la 151,2%. Rata șomajului este de așteptat să crească la 12,2%.
Anul urmator se așteaptă o „recuperare” favorabilă, dar nu este sigur că va fi suficientă recuperarea valorilor pre-COVID-19. Considerăm că, în 2021, șomajul va scădea la 10,7%, o cifră în orice caz mai mare decât cea de 9,9% din 20191. Știm că șocul provocat la nivel național și global de pandemie nu va trece curând sau în orice caz va trece. lasă consecinţe importante asupra vieţii economice şi sociale a naţiunilor, în general, dar şi asupra celei a indivizilor sau familiilor singure. Doar analizând datele Istat care se referă la 2018, deci cu mult înainte de răspândirea virusului, descoperim că 36% dintre familiile italiene se numărau printre subiecții fragili din punct de vedere economic, adică incapabili să facă față cheltuielilor neașteptate. Astăzi, lucrurile s-au complicat: în această fază delicată, pasul de depășire a așa-numitului „prag de sărăcie” este și mai scurt.
Așa că revenind la gestionarea deșeurilor, dificultatea obiectivă a plății impozitelor de către subiecții mai slabi sau slăbiți nu poate genera decât probleme de numerar consecutive pentru municipalități și manageri. De exemplu, aceștia din urmă au arătat cât de dificil este comprimarea sau reducerea cheltuielilor în intervalul de câteva luni întrucât structura lor este rigidă, cu o incidență mare a costurilor fixe (80-90%, 40-50% aferente personalului) . Ca să nu mai vorbim de reducerea cu 15% a încasărilor înregistrată în primele luni de urgență.
Municipalitățile, la rândul lor, au întreprins demersuri pentru a cere prelungiri de plată, rate sau amânare a termenelor. Pe lângă solicitările explicite de reduceri legate de suspendarea serviciului și costuri mai mici de eliminare și posibilitatea de a lua în considerare costurile mai mici începând de la tarifele din 2020. În acest scop, Asociația Municipiilor, ANCI, a încercat să includă acestea. inițiative de reducere a taxelor ca parte a cheltuielilor legate de urgența COVID-19, pentru ca acestea să poată fi finanțate cu o creștere a deficitului public.
După cum sa menționat deja, ARERA (Rezoluția 158/2020 din 5 mai) și-a imaginat o reducere de tarif pentru utilizatorii non-casnici (activitati silite la inchidere prin decret), cu indicarea criteriilor de reducere a portii variabile a tarifului calculat proportional cu zilele de inchidere. Cu toate acestea, reducerea nu este automată pentru utilizatorii non-casnici care s-au închis voluntar și se va calcula pe baza reducerii producției de deșeuri. În ambele cazuri, Primăriile vor stabili aplicarea acesteia prin intermediul managerilor de servicii.
Pentru familiile aflate în dificultate, însă, ARERA s-a gândit la o facilitare care în criteriile de atribuire să urmeze măsurile deja preconizate în luna martie cu bonusurile de energie electrică și gaze. Din remodularea preconizată în prevederea ARERA se pot face ipoteze trei scenarii posibile de calcul diferite; veniturile în cauză sunt cuprinse între 251 și 664 de milioane de euro, în funcție de gradul de discreție pe care autoritățile locale vor să-l folosească. Oricare dintre scenarii va fi cel mai plauzibil, două sunt faptele, din păcate, cu siguranță.
1. Pe de o parte intarziere la plata iar necolectarea totală sau parțială a taxelor pune sistemul de deșeuri în mare dificultate. Dacă situația s-ar înrăutăți – închiderea ulterioară și agravarea ulterioară a crizei – nu poate fi exclusă continuitatea serviciului în sine.
2. Pe de altă parte, criza generată de pandemie a agravat și mai mult ponderea în creștere a oameni aproape de pragul sărăciei prezent în țara noastră, cel puțin din criza din 2008. Deja în anii trecuți că o treime din familiile italiene considerate „sărace” s-au luptat să plătească cu regularitate facturile și taxele, inclusiv TARI. De înțeles: dacă înainte de urgență, cheltuielile cu deșeurile înregistrau un deficit de 1,8 miliarde de euro în cuferele municipale, astăzi aceste valori sunt destinate să crească și să depășească cu mult 3 miliarde de euro.
Prin urmare, este clar că dimensiunea și criticitatea unei astfel de situații depășesc problema „simpla” a tarifului sau reducerii impozitului unic. Acesta pune sub semnul întrebării necesitatea unei alianţe între autorităţile locale şi operatorii de servicii, și între acesta din urmă și Guvern. O alianță de sprijinire a familiilor aflate în dificultate și a afacerilor în redresarea lor cu Bonusul Social, concentrând intervenția de ajutor pe categoriile și subiecții cu adevărat merituoși, și în același timp contrastând comportamentul oportunist. Pentru că acceptarea cererilor va fi posibilă doar dacă selectiv, nu pentru toată lumea. Din păcate, resursele alocate până în prezent în relansarea DL nu par a fi suficiente.
Comisariat de Andrea Ballabio, Donato Berardi, Samir Traini și Nicolò Valle
